Va spun eu: potrivit celor de la Dove, doar 4% dintre noi suntem multumite cu aspectul nostru fizic si ne consideram frumoase.
Dove si-a facut un obicei din a crea ad-uri neconventionale. Nu cu frumuseti perfect fotosopate, ci cu femei obisnuite, femei ce nu se incadreaza in standardele 90-60-90, insa pe care le intalnesti in 99% din situatiile de zi cu zi.
Mie personal imi place la nebunie abordarea deoarece aduce acel dram de normalitate care de cele mai multe ori lipseste din comunicarea prin publicitate. Ultima reusita a lor este clipul de mai jos, care, recunosc ca m-a pus pe ganduri, fiindca sunt constienta ca daca as fi la randul meu supusa acestui experiment, diferentele ar fi majore intre felul cum ma vad eu si felul cum ma vad ceilalti.
Clipul a fost publicat acum 9 zile, deja are peste 20 de milioane de vizualizari.
Dn păcate, presa promovează doar fotomodelele și atunci tinerele la ce să viseze?
Nimeni nu ne învață că trebuie să ne iubim , să ne apreciem și să ne mulțumim cu corpul nostru. Puțini știu că pozele sunt photoshopate și în realitate unele modele nu sunt chiar perfecte.
Apreciez că mereu cei de la Dove au promovat femeile normale, până la urmă nu toate putem fi fotomodele, cu toate dietele din lume.
Pasi mici au inceput sa se faca. Sunt si campanii de constientizare a riscurilor la care se supun tinerele prin infometare, au fost deja colectii pe catwalk prezentate exclusiv de modele plus size (acum nu stiu ce inseamna plus-size din punctul respectivilor creatori de moda – daca plus-ul vine adunat peste minusul enorm al modelelor scheletice sau vorbim de plus size as in femei plinute) si dincolo de astea exista, of course, Dove care si-a facut o strategie pe termen lung din promovarea nu a stereotipurilor ci a diversitatii in forme. Deci, zic eu, cu pasi mici, insa suntem pe un drum cat de cat spre normalitate
Bogdana, sa stii ca m-am gandit f mult daca sa comentez sau nu :)
Eu fac parte din aia 4%. Doar ca pana aici a fost un drum lung si anevoios, uneori.
Pe vremea cand eram eleva, eram cea mai inalta si mai slaba din clasa. Ca atare, eram prima care facea exercitiile la sport. Iar eu n-am fost niciodata un talent la sariturile in lungime, in latime, sau cum erau :) si devenea o corvoada. Apoi, n-am avut cosuri si nici probleme cu greutatea. Dimpotriva, eu stateam cu ulei pe fata, in timp ce toate prietenele mele se luptau cu cosurile. Eu faceam cura de ingrasare, in timp ce ele faceau cura de slabire. Era ciudat, pt ca nu puteam aduce vreun aport din experienta mea in discutiile alea. Era aproape dureros…
La facultate sau in primii ani de munca, de multe ori am fost redusa la „blonda inalta si slaba”, ca atare eu mereu munceam de 2 ori mai mult, invatam mai mult, nu chiuleam de la cursuri, dar cred ca asa am devenit un profesionist mai bun, indiferent unde am muncit.
Si dupa toti anii astia, acum, nu as mai schimba nimic. Nici inaltimea, nici greutatea, nici parul cret care se descalceste al naibii de greu, nici fruntea lata, nici ochii mici, pt ca ma machiez numai cu pasteluri ca sa ii fac mai mari, iar culorile pastel ma inveselesc instant. Nu port pantaloni sau blugi, decat f rar, pt ca e enervant sa cumpar, niciodata nu mi se potrivesc marimile, ba sunt largi la solduri, ba sunt scurti, asa ca port mai ales fuste, pentru ca e cel mai comod de cumparat.
Si mai sunt altele… despre care o sa scriu in curand, ca tot dospesc „suferintele unei fete inalte” :))
Te-am pupat :)
Abia acum am reusit sa vad si eu clipul, este superb. Am crescut cu eticheta de uratica si cred ca niciodata nu am reusit sa ma vad pe mine insami dincolo de ea (nu stiu daca ai citit o carte de Cella Serghi, Panza de paianjen – in ea personajul aude la un moment dat doua matusi vorbind despre ea si spunand „e isteata, dar e uratica mititica, pacat de ea” (citat aproximativ) si creste cu ideea ca ea nu e frumoasa, desi contrariul era evident). Cam asa si eu. Campania celor de la Dove e deosebita, ii felicit pentru initiativa!