Am auzit asta de indeajuns de multe ori (intr-adevar de mult mai putine ori in comparatie cu eterna „Doamne, eu nu stiu cum te descurci cu trei”, dar totusi) ca sa ma faca sa reflectez bine asupra ideii. Bineintes prima reactie (mentala, desigur) pe care am avut-o prima data cand am auzit-o, a fost ceva de genul „WTF?? Femeia asta isi bate joc de mine?”.
Am trecut mai departe (unul din avantajele de a avea mai multi copii este ca inveti sa iti tii gura, ca esti indeajuns de trecuta prin diverse experiente sa stii ca mereu ai ceva de invatat si ca viata iti ofera mereu surprize si ca raspunzi doar cand esti intrebata). A doua oara nu a mai venit ca o surpriza, dupa care m-am obisnuit. Cu toate astea, m-a pus pe ganduri. Si am realizat, ca din anumite puncte de vedere, hiar este un adevar in afirmatia asta si daaaaah, este mai simplu. Si primul exemplu care imi vine mereu in cap, unde lucrurile s-au simplificat, eficientizat, optimizat, spuneti-i cum vreti voi, la maxim, a fost capitolul vacante.
Recunosc, inspiratia pentru postarea asta pe care aveam de gand sa o si scriu la un moment dat, dar nu acum, mi-a venit dupa ce am citit lista Printesei Urbane. Dupa care am citit discutiile provocate, evident pe Facebook, de postarea cu pricina.
Si incep prin a spune, mai intai si mai intai, ca o inteleg din toate punctele de vedere (inca un beneficiu in a avea mai multi kinderi: capeti doze de empatie in relatiile cu alte mame, pe care nu ai fi crezut ca le vei avea vreodata – in nici un caz la primul copil, cand crezi ca le stii pe toate). Deci o inteleg, been there, done that. A fost o vreme in care am mers exact pe sistemul „plec de acasa cu toata casa in spinare”. Numai Radu saracul stie cum facea cate zece drumuri la masina si umplea masina pana dadea pe afara si la final se prelingea de epuizare si el pe langa masina (think, stam la etajul doi intr-o vila cu hoch parter si fara lift!).
Treptat, au aparut si ceilalti doi copii, iar noi am ajuns sa taiem in carne vie in bagaje. La propriu. Ok, au crescut si copiii si evident am renuntat la anumite obiecte pentru ca nu isi mai aveau rostul. Insa (si aici incep cu bullet points):
- primul mare avantaj in orice drum pe care l-am facut vreodata cu bebelus a fost faptul ca respectivul bebelus a fost alaptat. Asa am renuntat la: sterilizator, incalzitor, biberoane si alte multe accesorii, la care ulterior s-au adaugat cele pentru prepararea hranei (fierbator, blender). Pe sistemul just in case le-am carat dupa mine la fii-mea. Pe sistemul omul cat traieste invata nu le-am mai carat „just in case” la urmatorii copii, si bine am facut.
- daca la fii-mea si inclusiv si o perioada din diversificarea lui David, m-am carat dupa mine cu o alimentara intreaga, de la borcanele cu piureuri, iaurturi, cereale, alte chestiuni pasate etc, la al treilea copil mi-a venit in sfarsit mintea la cap, si m-am axat pe preventie. Am diversificat copilul cu de toate, si, aspect esential, fara mancare blenduita. Miraculos, eu care eram impotriva „BLW” am practicat asta fara sa imi dau seama si fara sa imi propun vreo secunda asa ceva. Si mi-a iesit la perfectie.
- ca sa nu fie loc de interpretari, nu am stat mereu la cinci stele si all inclusive. Am fost la Praid, la o pensiune, cand copiii aveau 6 luni, doi ani, respectiv cinci ani jumate si ne-am aprovizionat aproape exclusiv de la fata locului cu de toate, de la branzeturi, paine, lapte, legume, fructe (pentru micul dejun sau gustari in principal). Lectia invatata acolo – sa folosim la maxim resursele locale (noi ajunsesem acolo burdusiti cu de toate de mancare, de ai fi zis ca mergem in jungla amazoniana, nu intr-o localitate in care traiesc si mananca alti oameni ca noi). In Thassos eram deja cu lectia invatata, singurul „aliment” pe care l-am luat a fost punga cu nesquick. Si pachetelele pentru drumul lung. Ah, si apa plata, dar aici suntem la capitolul optimizari de costuri (e mai ieftina apa plata la noi).
- accesorii de dormit: copiii au dormit fie singuri (cei indeajuns de mari), fie in pat cu noi (cel mic). Deci in cel mai rau caz, am luat niste asternuturi – tine de capitolul pitici personali obsedati de curatenia din incinta de cazare. Nu se pune problema la Irini, in Potos, pentru ca acolo am vazut cele mai curate si frumoase asternuturi ever, comparabile doar cu cele de la Adam & Eve
- imbracaminte: regula de baza este „cate zile stam-atatea schimburi”, plus inca doua-trei pentru situatii neprevazute. Se aplica la toti copiii si la toti adultii. Asa am ajuns sa am un minuscul bagaj inclusiv eu, pentru ca imi planific inclusiv accesoriile pentru tinuta „x” din seara „y”. Si fac combinatii, ca sa mai optimizez putin. Par example, am renuntat complet la a mai lua farduri. Nu am timp sa ma fardez, deci de ce sa le car cu mine? Un rimel si un gloss will do just fine. Inclusiv in zona in care am un comportament obsesiv compulsiv, cea a ojelor, am gasit solutia perfecta: imi fac inainte de plecare o mani-pedi semipermanenta, plus un strat suplimentar de oja de alta culoare pe deasupra. Cand ma plictisesc de prima o sterg cu acetona si ramane a doua. Si aia, a doua, rezista la toate orele pe care urmeaza sa le petrec facand castele in nisip.
- medicamente: aici experienta mai veche m-a invatat sa nu fac optimizari. Asa ca iau de toate, pentru urmatoarele potentiale si ipotetice situatii: raceli, temperaturi, insolatii, intepaturi, lovituri, zgarieturi, probleme si deranjamente la burta, constipari, alergii, probleme oculare, inclusiv pneumonii. experienta ultimului an imi spune ca le iau degeaba cu mine, insa nu imi asum riscuri la capitolul asta, mai ales daca plec prin tari straine.
- jucarii: da, iau si din astea, nu multe, insa sunt de baza atunci cand drumul este lung, iar cei trei copii trebuie sa stea cuminti si sa coopereze pe parcursul a 12 sau 14 ore petrecute in scaun. Asa ca mergem pe favoritele lor. Tot aici intra si jucariile de plaja, saltelute, piscinute, barcute, galetuse, greble etc, etc pe care anul acesta le vom lua in gasca de la 3Pitici, din motive diverse: prefer de 1000 de ori sa fac cumparaturile online decat sa merg fizic intr-un hypermarket, preturile sunt aceleasi, ba chiar mai bune de cele mai multe ori, si de ajuns ajung extrem de repede.
- slabiciuni personale: camera foto si in general gadgeturi IT. Pe care anul acesta sper sa le si folosesc :) Ce se schimba de aceasta data aici este DSLR-ul pe care il voi lasa acasa. In locul lui voi avea in teste o camera foto mai mica, mai compacta, cu obiective interschimbabile, perfecta pentru vacante, de la Nikon si F64, dar despre ea o sa povestesc mai multe cand plecam :)
Lista noastra arata cam asa.
Stiu, pare mult, insa ganditi-va ca ca de exemplu medicamentele si cosmeticele incap toate intr-un rucsac de dimensiuni medii, bagajele de haine sunt fie trei mici fie doua de dimensiuni mari, plus doua pungi de Real in care punem cele necesare la plaja.
Noh, cam atat deocamdata, insa stay tuned, urmeaza in curand live blogging din vacanta :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Asa e, acum, cu trei copii, car mult mai putine bagaje decat cand aveam unul singur. Imi amintesc cum luam cu noi inclusiv cadita la primul bebe…
Trebuie sa citesc postarea asta de 3 ori, inainte sa fac bagajul pentru Thassos! :)))
Nu de alta, dar avem doar un mic A3 si suntem 4 adulti si un Andrei de un an si jumatate… :)))
Singura mea nelamurire este: cum folositi batista sugarului la un hotel ?:D
Nimic complicat, am avut o singura data nevoie de ea, acum vreo trei ani, si am imprumutat aspiratorul de la camerista ;) maniaca din mine l-a dezinfectat bine de tot cu spirt si asta a fost :))