Zilele trecute am avut ocazia sa ne adunam, o mana de femei, sa povestim despre lucrurile pe care nu prea le discutam de obicei (ce vorbesc, nu le discutam niciodata!). „Scuza” a fost un studiu pilot, unul din primele realizate la noi in tara, despre calitatea vietii sexuale a romancelor. Studiul a fost comandat de catre Feminella si realizat de catre Gallup, pe un esantion reprezentativ de femei cu varsta intre 25 si 60 de ani, din mediul urban, mai exact din Bucuresti. S-a derulat doar in Capitala pe ideea ca Bucurestiul da tonul, ceea ce este in mare parte adevarat. Va ofer in continuare cateva rezultate ale studiului, rezultate de la care a pornit si dezbaterea noastra.
Frecventa contactelor sexuale:
- 38% mai putin de 1 contact pe saptamana
- 23% aproximativ 1-2 contacte pe saptamana
- 31% au refuzat sa raspunda (situatie preponderent majoritara pe palierul 45-60 ani)
Importanta acordata unei vieti sexuale active si implinite (5 – Foarte important 1-Deloc Important)
- 25-44 ani – peste 70% au declarat ca este foarte important, 24% au declarat ca este important
- 45-60 ani – 37% au declarat ca este foarte important, aproape jumatate refuzand sa raspunda
- femei aflate in etapa maternitate – 80% au declarat ca este foarte important, 20% au declarat ca este important – se pare la femeile insarcinate, care tocmai au nascut sau alapteaza considera sexul ca fiind ceva extrem de important, neexistand nici un raspuns de genul „Putin important” sau „Deloc important” :)
Frecventa vizitelor la medic (medie pe total respondente, raportata la anul 2012)
- medic de familie – 3,6
- ginecolog – 1,13
- endocrinolog – 0,36
- alt specialist – 2,01
Interactiunea cu partenerul
- grupele 25-34 de ani si femei in maternitate 88% discuta cu partenerul
- grupele 35-44 si 45-52 50% discuta cu partenerul
- grupele 53-60 si menopauza 40% discuta cu partenerul.
Sursele de informare:
- doctori (diverse specializari) 79%
- internet 38%
- cerc apropiat (prieteni, partener sexual, familie) 9%
Ce este foarte clar din aceste rezultate este ca noi nu vorbim despre sex. Nu vorbim pentru ca asa am fost educati, pe sistemul „Nu e voie”, „E rusine”, in asa fel incat in timp a devenit un subiect tabu. Mentalitatea este arhicunoscuta, „daca nu vorbim, inseamna ca nu exista”. Asta ne-au invatat parintii nostri, asta am mostenit de la ei in materie de educatie sexuala. Care a fost zero pentru multi dintre noi, mereu am considerat ca trupul este ceva ce trebuie ascuns, ca expunerea, deschiderea inseamna vulnerabilitate, ca daca esti vulnerabil poti sa fii ranit. Am invatat ca daca iti infranezi dorintele, nevoile si instinctele apai esti o doamna, ca daca esti open minded si lipsita de inhibitii esti „femeie usoara”. Dogmele religioase merg pe aceeasi linie, abstinenta este ridicata la nivel de virtute si puritate, tot ceea ce este legat de nevoile adolescentilor despre cunoasterea propriului corp este strict interzis.
Ceea ce am invatat de-a lungul timpului este ca ceva ce „nu e voie sa faci” capata o valoare cu atat mai mare cu cat este mai abitir interzis. Am invatat, tot pe pielea mea, ca exista in noi, cat suntem copii, o curiozitate pura, instictuala de a afla, de a testa, de a simti, de a experimenta. Si ca aceasta, cu cat este mai infranata, cu atat duce la probleme mai tarziu.
Realitatea de azi, arata nu numai o profunda lipsa de cunoastere a propriului nostru corp, dar mai mult decat atat o mare inconstienta bine instalata in creierul nostru de adult. Asa se face, ca in materie de probleme intime, romancele nu numai ca ascund sub pres multe probleme, si nu se duc la medic atunci cand e nevoie, insa ce este si mai grav folosesc aproape de fiecare data „automedicatia”. La asta contribuie multi factori, de la lipsa unui act medical de calitate, la preturile practicate in sistemul privat, si pana la multitudinea de reclame vazute la televizor care merg pe sistemul „ai problema x? Uite produsul perfect pentru problema ta”.
Si asa, pe baza unor cunostinte indoielnice, a corelarii complet aiurea a unor simptome, romancele ajung sa se duca in farmacie, atunci cand nu mai pot si isi cumpara medicamente singure.
Acum, vorbind strict despre afectiunea numita „uscaciunea mucoasei vaginale”, care desi este o afectiune ce pare sa fi castigat si teren si ceva documentatie in spate in ultimii ani, ea are o pleiada de factori si cauze secundare in spate. In principiu este vorba de scaderea nivelului de estrogen, hormon al feminitatii, ce asigura nu numai lubrifierea zonei vaginale, insa mentine elasticitatea tesutului si un mediu proprice pentru flora specifica. Un lubrifiant sau un medicament cum sunt ovulele de la Feminella nu fac decat sa trateze un efect, si nicidecum cauzele. Care, dupa cum ziceam o fraza mai sus, sunt atat de diverse, incat sunt aproape imposibil de gestionat, daca nu ai in spate o educatie sexuala sanatoasa. Iar noua exact asta ne lipseste.
Cele mai multe dintre femei fac sex pentru ca trebuie. Pentru ca vine la pachet cu indatoririle de sotie. cele mai multe dintre femei nu vorbesc niciodata cu partenerul despre ceea ce vor ele sa se intample intr-un act sexual, astfel incat sa fie o placere reala de ambele parti. Cele mai multe dintre femei considera ca este ceva rusinos, ca mereu problema este la ele (si nu se inseala prea mult) si considera o partida de sex ceva ce trebuie facut.
Zic ca nu se inseala prea mult, si intr-un fel asa este. Deoarece dincolo de efectul numit „uscaciunea vaginala”, sunt cauze care vin de exemplu din lipsa educatiei din familie, din lipsa unei deschideri in fata partenerului (considerata semn de slabiciune, de pierdere a controlului, si stim foarte bine ca noi „trebuie” sa fim mereu in control). Dincolo de toate astea, pentru femei, a face dragoste/sex este o stare mentala, de detasare, lucrurile se intampla mai ales in plan mental pentru ele si este important ca ambele personaje implicate in actiune sa fie foarte constiente de importanta comunicarii ce trebuie sa existe intre ei. De respectarea dorintelor fiecaruia. Nici nu este de mirare ca majoritatea cuplurilor ajung sa se desparta dupa trei patru ani de convietuire. Nu se poate ca o relatie sa functioneze pe termen lung atata timp cat nu exista compatibilitatea in relatia sexuala, si atata timp cat nu exista partea de comunicare. iar aici, noi, romanii avem probleme mari de tot. De aici se intra intr-un cerc vicios, femeile ajung de cele mai multe ori sa se blameze, fara macar sa incerce sa schimbe, sa discute, si in timp, ajung sa faca sex cu partenerul atat ca sa ii satisfaca acestuia nevoile pe care le manifesta.
Cam asta este modelul pe care l-am mostenit din familiile noastre.
Ideea de „tabu” – si aici ganditi-va de cate ori ati auzit „nu pune mana acolo, e rusine”. Eu o aud de la bunicii copiilor de fiecare data cand acestia ii vad pe baieti jucandu-se cu putza. Daca pentru baieti este un gest extrem de natural, de cunoastere a propriului corp, pentru bunici este ceva ce nu trebuie facut, interzis.
Vestea buna este ca lucrurile par sa se schimbe. Cel putin pe palierul varstei tinere, lucrurile stau cu totul altfel, si aici cred ca o foarte mare importanta a avut-o multitudinea de materiale informative existente la un click distanta, insa si aici, este cu dus si intors, e o sabie cu doua taisuri. Pentru ca odata cu diversificarea surselor de informatii a aparut si diluarea acestora, scaderea calitatii informatiilor. Si este dificil de diseminat informatia buna de informatia proasta.
Un articol si mai complet despre ceea ce s-a intamplat la dezbatere puteti citi la Mamica Urbana, Ana Nicolescu, cea care a fost si moderatoarea mesei rotunde, alaturi de Simona David – Crisbasan de la Asociatia ROI
Ce este de facut mai departe?
Poate sa invatam din propriile noastre greseli si sa ne educam in consecinta copiii. Sa scapam pe meteahna pudibonderiei. Sa nu mai etichetam sexualitatea ca fiind „tabu”. Sa discutam liber si deschis cu partenerii, fara sa cautam vinovati, ci doar cauze si solutii. Sa invatam sa nu ne mai fie rusine de corpul nostru. Si poate cel mai important, sa incepem sa facem sex din placere ;-)
poate ca ar trebui sa-l si faceti nu sa scrieti romane pe blog
Interesant, si ce te face sa presupui asta?
Dar noi nu invatam din greseli ci le repetam !
Eu sper totusi ca nu este asa. Sper.
Dogmele religioase merg pe aceeasi linie, abstinenta este ridicata la nivel de virtute si puritate, tot ceea ce este legat de nevoile adolescentilor despre cunoasterea propriului corp este strict interzis.
…
as vrea sa comentez doar aceasta fraza- intradevar, in credinta ortodoxa abstinenta este ridicata la rang de virtute, dar nu abstinenta in sine, ci infranarea, adica capacitatea de a-ti controla propriul corp si dorintele lui.In ortodoxie relatia intima este sacralizata prin Taina Nuntii si este considerata o taina, in sens bun. Adica e ceva intim, care ii priveste doar pe cei doi soti.Relatia intima este considerata ceva sfant si care te uneste in mod tainic si definitiv cu persoana cealalta, de aceea se considera pacat sa te culci in dreapta si-n stanga cu oricine, cum se practica astazi. Iar cunoasterea propriului corp nu este deloc interzisa (de unde si pana unde ideea asta?), si nici nevoile adolescentilor nu sunt negate. Din contra, Sfintii Parinti stiau bine ca impulsul sexual poate fi foarte puternic, de aceea recomanda parintilor sa-si casatoreasca copiii devreme. Daca sunt suficient de maturi sa se bucure de relatii intime, ar trebui sa fie suficient de maturi sa-si asume responsabilitatile care decurg dintr-o astfel de relatie. Biserica respinge folosirea celuilalt ca un obiect pentru placerea proprie si indeamna la asumarea responsabilitatii.Daca iubesti cu adevarat un om, si vrei sa fii la un nivel maxim de intimitate cu el, atunci trebuie sa-ti asumi si placerea si neplacerea pe care poate sa ti-o ofere…nu la placinte inainte, la razboi inapoi, cum se practica azi. Tineretul are nevoie de mai multe informatii despre ce inseamna o relatie si cum s-o intretii pe termen lung, cum sa iubesti pe celalalt cu adevarat, cum sa te jertfesti pentru el, cum sa-i fi cel mai bun prieten…cand stii ca te poti baza pe celalalt, cand exista incredere, comunicare, onestitate atunci si relatia intima va merge bine, pentru ca ea reprezinta punctul culminant al intimitatii emotionale, psihologice si nu punctul de pornire al acesteia. Azi se pune caruta inaintea boilor, asta e problema.
Este mult adevar in ceea ce spui, si orele de educatie sexuala ar veni in primul rand cu partea de constientizare si asumare a unor responsabilitati.
depinde cum ar fi facute aceste ore de educatie sexuala.Eu prefer ca fetele mele sa primeasca o educatie sexuala bazata pe valorile crestine, ceea ce ma indoiesc ca scoala va oferi vreodata.De aceea, in caz ca ar exista astfel de ore, ar trebui sa fie optionale, deoarece pentru unii parinti sexualitatea/relatia intima sunt mana in mana cu moralitatea si cu imprimarea unor valori, si nu reprezinta doar frecarea a doua epiderme in scopul obtinerii de placere.
Da, dar, in acelasi timp, fooooaaarte putini preoti inteleg intimitatea si necesitatea ei. Si, cum ortodocsii practicanti se incred absolut complet in duhovnicul lor, rezulta o rata de frustrare in cuplu destul de ridicata.
Apoi, nu vad relevanta si pornirea de a amesteca biserica in orice subiect! Sunt din ce in ce mai multi agnostici/atei care au si ei dreptul la viata sexuala, in afara bisericii.
In plus, responsabilitatea si asumarea ei nu exista numai in interiorul bsericii. Bogdana subliniaza importanta ei general-valabila. Educatia formala, institutionalizata este conceputa pentru a stabili niste principii generale. Fiecare familie/parinte vine apoi si moduleaza principiile astea in functie de propriile valori.
De exemplu, eu nu mi-as dori ca ai mei sa primeasca educatie religioasa, mai ales in ce priveste sexualitatea lor. Cum spuneam mai sus, sunt foarte-foarte rari preotii care inteleg rolul intimitatii intr-un cuplu. Il vad ca pe o pura unealta de procreere :(.
Interesant, nu vorbim despre sex dar este atat de multa vulgaritate vizuala si verbala la televizor.
Da Bogdana, e foarte mult scris. Eu nu am rabdare sa citesc tot. Nici timp.
Mihaela
Mihaela, multumesc de feedback. Intr-adevar este mult scris, decizia iti apartine daca citesti sau nu. Oriunde gasesti articole de 1000 de caractere care nu spun mai nimic. Aici e un blog personal, daca e sa o iei asa, este un articol de opinie, iar articolele de opinie sunt mereu mai lungi. Nu stau sa ma explic, scriu ca sa transmit ceva, o fac in timpul meu, in loc sa fac poate altceva mai profitabil pentru mine. Repet, intotdeauna este varianta de „close tab”.
Sunt insurat de 1 an juma, si vreau sa spun ca sexul e foarte important. Atat pentru mine, cat si pentru ea. Iar noi am discutat, am vorbit mult despre ce ne place. Si nimic nu e mai placut ca pe langa iubire sa infloreasca si viata sexuala.
LOL :D
Frate, cat ma streseaza asta cu rusinea si interzicerea! Am FIX aceeasi problema ca si tine, doua randuri de bunici (= femei) care, la orice atingere a putei in alte scopuri decat a face pipi, scot radarul si tzac! amenda! Cu toate protestele mele.
Pentru ca vin din vremea lui „e rusine”/”nu e voie” si pentru ca nu vor sa priceapa neam ca lucrurile se schimba. O educatie de factura ortodoxa (again), de-o parte, de care am „beneficiat” si eu si un talmes-balmes de cutume+invataminte de mahala (sensul originar, non-peiorativ al ei, de amestec intre sat si oras, acel spatiu indefinit, unde nici urbanul nu e urban, nici ruralul nu mai functioneaza) le indeamna pe femeile astea ale mele sa puna interdictii al caror sens nici ele nu prea il inteleg.
Ce ma debusoleaza pe mine e ca vin de la femei apartinand unei generatii care recunoaste cu seninatate numarul urias de avorturi la cerere pe care le-au suportat.
Si aici e, iarasi, o cauza a atitudinii retinute fata de sex. Ganditi-va ca 25 de ani femeile romance nu s-au bucurat de sex, de senzualitate, de feminitatea lor si masculinitatea barbatului lor! Au facut sex cu frica de a nu face copii pe care sa nu-i poata creste, intr-o saracie lucie preponderenta! De aici vine lipsa placerii sexuale si considerarea actului intim ca obligatie si nu desfatare.
Iar lipsa de comunicare, pe langa lipsa educatiei in sensul asta, vine din lasitatea dovedita de barbatii romani in fata decretului ceausist cu atata trista faima: femeile s-au vazut abandonate de barbatii lor, care nici n-au protestat in vreun fel si nici – cei mai multi dintre ei – nu s-au retinut in vreun fel. Au ignorat complet tragedia femeilor de a fi controlate ca vitele la locul de munca, au ignorat viata lor complicata, acrobatiile in a jongla cu zilele lunii, hazardul in a lua pastile cumparate pe plaja, de la bisnitari, sau polonezi, pastile posibil a fi aspirine, sau posibil expirate, fara prospect, sau cu prospecte intraductibile. Barbatii si-au vazut de „dreptul” lor feudal, acela de a li se da satisfactie cand si cand, intr-o societate inghetata si surda la nevoile femeilor.
Si, in contextul asta, ne miram de ce nu comunica femeile trecute de 45 de ani cu partenerii?! De ce refuza sa discute despre sexualitatea lor…?
Nu ne-am mai mira si am muta accentul in felul in care punem problema :-(.
Bogdana, minunat articol, si deloc lung. Reactiile negative de mai sus nu fac decat sa intareasca ceea ce tu explici foarte frumos din start. Romanie, Romananie…
Cand voi vedea patriarhul si preotii ca se plimba pe jos, nu cu Mercedes, si ca respecta ei minunatele doctrine pe care le propavaduiesc, atunci voi accepta sa-mi spuna ceva despre educatie sexuala. Pana atunci…NU.
*Romanie, Romanie, nu stiu de ce s-a facut un copy/paste aiurea acolo
Eu consider ca educatia sexuala este absolut necesara in scoli. Ar trebui sa facem ceva in privinta asta…o petitie, nu stiu…
Chiar zilele trecute iesisem la o plimbare cu Andrei, era obosit, asa ca l-am pus in carut si ma tot plimbam cu el, sperand sa adoarma.
In fata mea, un el si o ea: el, la vreo 16 ani…ea, in jur de 13-14 ani. Se sarutau, se pipaiau, se asezau pe banca..iar se pipaiau…etc. La un moment-dat au plecat printre blocuri. Ma gandeam ca merg la scoala. Da’ de unde!
La vreo doua ore dupa faza asta, merg la farmacia din zona. Cand, top, apare si cuplul de mai devreme. Se codeau, asteptau sa plec eu. In gandul meu: „cred ca vor sa isi cumpere prezervative si le e rusine de mine”.
Din pacate nu a fost asa…au cerut pilula de a doua zi! Va dati seama, la 13-14 ani sa iei asa ceva? Corpul e in plina furtuna hormonala, iar tu ii mai bagi si alti hormoni, care sa il dea si mai mult peste cap!
Deci, da, educatie sexuala in scoli!
„25-44 ani – peste 70% au declarat ca este foarte important, 24% au declarat ca este important
45-60 ani – 37% au declarat ca este foarte important, aproape jumatate refuzand sa raspunda
femei aflate in etapa maternitate – 80% au declarat ca este foarte important, 20% au declarat ca este important – se pare la femeile insarcinate, care tocmai au nascut sau alapteaza considera sexul ca fiind ceva extrem de important, neexistand nici un raspuns de genul „Putin important” sau „Deloc important” :)”
Dacă ar fi fost atât de important, nu s-ar mai fi pus problema că „femeile fac sex pentru ca trebuie”, nici problema „moştenirii din familie”. Iar concluzia că „atunci când ţi se spune că un lucru e tabu, eşti tentat să experimentezi” e o gogoaşă, un fals, o fantezie a unui puşti (aproape întotdeauna băiat) de liceu, convins că şi ceilalţi gândesc ca el, că „nu se poate” înseamnă „mă provoci să încerc”.
În realitate şi pentru motive mai greu de explicat, publicul feminin şi masculin de la noi spune că „e foarte important” fiindcă au senzaţia că îl face pe bărbatul care se exprimă astfel să pară un macho şi pe femeia care îl susţine verbal să pară o bombă sexy.
Pentru ei, întotdeauna e mai importantă mâncarea de cartofi de la cratiţă decât sexul, ceafa de porc la grătar decât cunnilingus, iar prăjiturile de casă făcute la tavă reprezintă adevăratul orgasm. Văd că se mulţumesc cu un contact sexual o dată pe săptămână sau mai rar, dar balotează în fiecare zi tăvile de prăjituri şi cefele de porc până se fac rotunzi (sau rotunde) ca nişte mingi de plajă cu picioare.
Eu am o problema mare cu regulile legate de frecventa actelor sexuale. La inceputul relatiei cu partenerul meu, dupa ce nebunia hormonala a primilor ani de relatie s-a calmat, au venit niste perioade in care fie eu, fie el nu avea chef de sex. Nu ne certam, nu existau tensiuni, dormeam imbratisati in acelasi pat, ne spuneam la fel de des ca ne iubim, doar ca nu mai faceam sex de 2-3 ori pe saptamana cum spune manualul de relatie fericita. Eram pur si simplu doi oameni la inceput de cariera care erau obositi si poate concentrati pe alte probleme. Si desi lucrurile parea in regula, am inceput amandoi sa ne invinovatim pentru ca nu faceam sex atat de des pe cat ar fi „trebuit”. Am ajuns la discutii, certuri, invinovatiri, etc. Pana cand dupa o perioada am realizat ce capcana uriasa e porcaria asta cu „sex de 2-3 ori pe saptamana”. Fiecare cuplu e diferit, are o dinamica aparte. Avem perioade in care nu ne mai saturam unul de celalalt, sau perioade in care nu facem sex cu saptamanile. E o tampenie sa iti imaginezi ca fericirea intr-un cuplu e conditionata de frecventa actelor sexuale. Sexul din obligatie (fata de cine?!) e la fel de danunator ca absenta totala a lui. Asa ca oameni buni, faceti sex cand va doriti asta cu toata fiinta. Calitate peste cantitate:)