Am ajuns si in ceea ce noi numim „paradis”. Daca anul trecut nu pot spune ca fost o fericire drumul dus si intors, anul asta s-au mai schimbat lucrurile.

Raducu este o veritabila „bombita de energie, ne-a zapacit pe toti, de dormit nu prea s-a dormit, doar in doua reprize de cate 50 de minute. Noi care ne asteptam sa avem niste copiii super somnorosi, mai ales datorita faptului ca erau treziti de la cinci dimineata, iar de culcat se culcasera pe la 11 noaptea cu o seara inainte, a trebuit sa ne reasezam asteptarile pe niste pozitii mai apropiate de personalitatea copiilor nostri, undeva prin Bulgaria, cand am pierdut orice speranta ca vor adormi la un moment dat. S-a facut liniste totusi pe la Blagoevgrad, liniste ce a durat pana la granita cu Grecia. Dupa, mii de intrebari: „am ajuns la Ianis?”, „am ajuns in Thassos?”, „unde este Grecia?”, „unde este marea?, „cand ajungem la mare?” si asa mai departe.

Raducu avea si el o nelamurire, care a tinut din Romania pana la Keramoti, el vroia sa mearga musai cu trenul, asa ca ne-a bombardat sistematic cu „eu vau sa meg cu tenul. ude ete tenul?”. La vederea ferry-ului s-a calmat instantaneu, a acceptat faptul ca ferry-ul este un tren care merge pe apa, si a fost extrem de fericit ca si-a vazut dorinta cu ochii.

Alfel, drumul e acelasi, nu s-a schimbat nimic. Ca sfat personal, dureaza mult mai putin (mental cel putin) daca nu va ganditi la 740 de kilometri, si ganditi, in schimb, in etape: pana la Giurgiu 60 de kilometri, 300 de kilometri pana la Sofia (cu niste borne intermediare), inca 200 pana la granita cu Grecia, 140 de km pana la Keramoti, 40 de minute cu feribotul si finally, save the best for last, minunatie de drum de 45 de kilometri din Thassos – port pana in Potos.

Tip: benzina este mai ieftina in Grecia. Daca la Bucuresti am facut un plin cu peste 350 de lei, acelasi plin ne-a costat in Grecia (pe insula, unde e putin mai scumpa decat pe partea continentala a tarii) fix 60 de euro. Faceti si voi calculele, in Grecia litrul de motorina costa indeva intre 1,334 si 1,35 euro.

Azi am avut o zi mai putin potrivita pentru plaja, a batut vantul extrem de tare, ceea ce a facut ca cele 27 de grade din aer sa se simta ca un 21-22, si sunt darnica la 22 de grade. Asa se face ca ziua noastra de plaja care in mod normal ar fi durat pana la sapte seara, s-a terminat pe la un 14… Nu e nimic, mai avem multe zile de acum inainte de plaja :) si prognoza suna bine. Nu mai sunt rafale de peste 30 de km la ora, ci doar de 13-15 km la ora. Tineti-ne pumnii :)

Mean while, pana va mai povestesc maine, va las cu pozele de azi. Nu mai zic altceva decat ca exact asa cum ma asteptam, m-am indragostit de Nikon-ul pe care il am in teste. Fotografiile vorbesc de la sine, nu zic mai multe.

Pescarusii ce insotesc feribotul la fiecare traversare, si a caror dieta include biscuiti, croissante 7Days si pufuleti

Peisaje thassiene (atat cat am putut fotografia, in mica escapada de la plaja, in care ne-am chinuit sa adormim baietii dupa masa de pranz, cu o plimbare pe serpentinele insulei)

Si marea cea suparata de azi:

Nisipul de pe San Antonio Beach, Potos, care are o culoare cel putin ciudata.

Cea mai faina terasa pe plaja din Thassos: San Antonio. O taverna cu o mancare absolut dementiala, si cu niste proprietari care ne-au facut surpriza de a ne recunoaste la un an distanta. Cam asa se face business adevarat in turism. 

 Limenaria

Maine revin cu si mai multe fotografii :)
PS: Fotografiile nu sunt editate absolut deloc. Dar deloc. Asta ca sa nu fie loc de interpretari :)
#povestidinthassos un proiect vizual (si povestit) Calea Lactee