Ieri timeline-ul meu din Facebook nu mi-a apartinut. In schimb, a apartinut celor peste 225 de persoane care si-au facut timp sa imi transmita o urare de „La multi ani”. La ei s-au adaugat inca vreo 50 de persoane care mi-au trimis mesaje private tot prin Facebook. Si inca vreo 20 care mi-au scris pe instagram si inca vreo 35 care mi-au scris pe blog sau mi-au trimis mailuri. Plus alte 20 care mi-au trimis mesaje pe telefon, si, last but not least, alte 20 de persoane care m-au si sunat.

Dincolo de toate aceste cifre, la fiecare mesaj primit, am simtit recunostinta pentru gandul bun, am simtit cum chipul meu se mai insenineaza o data in plus, cu inca un zambet. Cred ca a fost ziua in care am zambit mult mai mult decat o fac de obicei. Pentru ca, si poate-s o romantica incurabila, la fiecare mesaj mi-am reamintit de cat timp cunosc persoana respectiva, ce ne leaga, intamplari, situatii, momente. Maximul, recunosc ca s-a atins la mesajele primite de la fostii colegi de generala, care nu sunt putini si cu care am inca legaturi destul de stranse :)

Este bine. Este bine sa fii rasfatata atat de mult, este bine sa primesti atat de multe mesaje, ar fi perfect sa apuci sa raspunzi la toate in parte, ceea ce am si incercat sa fac, chiar daca nu mi-a iesit in proportie de 100%. Asadar, mai incerc o data aici, sa va multumesc voua, tuturor care ati avut un gand bun catre mine ieri, a fost primit, si mai ales simtit cu toata recunostinta posibila. Si mi-ati facut ziua si mai frumoasa decat ar fi putut fi ea, altfel.

Ca un corolar: de fiecare data cand aveti un minut liber, folositi-l sa trimiteti un gand bun catre cei din jur. Si cand sunteti in postura de receptor, nu uitati sa multumiti. Si ca exercitiu zilnic, spuneti multumesc mai des. Cu zambetul pe buze. Works wonders!

Va multumesc. De vreo 400 de ori.