Cati dintre noi oare ne batem cu pumnul in piept ca suntem parinti a-ntaia, ca ne iubim copiii, ca facem orice pentru ei, si totusi mai calcam din cand in cand in strachini, fara sa nici nu ne dam seama, uneori. Da, ii hranim sanatos, credem noi, nu le dam nici crenvursti (by the way, stie cineva cum se scrie exact si corect cuvantul asta?) nu le dam nici margarina, nici nu calcam pe la macdonald’s, but still. Hai o ciocolata azi, haide papa tot din farfurie, uite cum sta bunica de straja, sa nu cumva sa lasi o firimitura acolo, si asa mai departe. Asta cu mancatul pana la ultimul dumicat mie mi se pare cea mai periculoasa, sa fiu sincera. Si uneori, cand ii vad pe ai mei cum se agita ca vajnicii nepoti sa nu rateze nici un rest de haleala ma duc imediat cu gandul copilaria mea si la curcanii pe care ii avea vecina bunicii mele de la Cluj. Si cum am ramas eu marcata dupa ce am asistat la o masa de-a lor.

En fin, eu incerc, ma zbat, atat cat pot sa ii hranesc sanatos. Sa nu le dau porcarii (si asa am ajuns sa ma transform in cititor de etichete, sa alerg dupa rosii sanatoase, sa numar E-urile, etc), sa fac paine in casa (desi dupa unele guri si aia e otrava curata). Mai lipseste sa ii bag intr-un glob de sticla si am rezolvat.

Evident, exagerez acum, cu toate astea, eu si bona copiilor avem o vorba la toate legumele si fostele vietuitoare care ne trec prin mana in drumul lor catre oala de pe aragaz: „Ce zici, e stresata au ba?”. Vorba vine din vremuri stravechi, de pe la inceputurile bonei la noi, cand ne-a adus pentru prima data oua din colectia de primavara-vara si ne-a zis mandra nevoie mare: „Acum sa manacati oua. Gainile mele nu sunt stresate si fac oua adevarate”. Asa am ajuns sa ne intrebam inclusiv la fructe si la legume, daca respectivele sunt stresate si cat de grav e.

Acum revenind la subiectul de fata, m-am dus la intalnirea cu fetele de la Solaris foarte mandra de progeniturile mele, care devoreaza seminte, nuci si fructe deshidratate de zici ca-s imbalsamate in ciocolata. Cu doua zile inaintea intalnirii, Raducu facuse o pasiune pentru merisoare. A mancat un castron si jumatate, si numai un noroc chior ne-a salvat, caci altfel manca inca unul. Eu, tot in ziua aia, mancasem o tona de migdale. Plecasem cu Radu la Pesterea Ialomitei, insa am mai facut cateva opriri pe drum, inclusiv la Rezervatia Laptuci, fara sa mancam si eram moarta de foame. Atat de moarta, incat am ras aproape toata punga de migdale, pe care intr-un moment de inspiratie o infascasem inainte de plecare.

Bine ca nu m-am laudat acolo. Caci sigur mi-ar fi sarit fetele in cap. Ca am aflat acolo ca merisorul, dupa ce ca nu se cumpara direct de la sursa locala, ci se importa ala care a fost exportat, este complet nerentabil sa il deshidratezi, asa ca se vinde confiat. Mai exact are o gramada de zahar. Exactamente. Eu mandra ca baiatul mancase o tona de merisoare, habar nu aveam ca el de fapt mancase pana sa ii sara in aer glicemia (read between the lines, ok?). Bine ca nu m-am laudat nici cu realizarile mele pe planul migdalelor, caci am aflat ca am mancat echivalentul proteic al catorva fripturi zdravene.

Trecand la lucrurile serioase, evident ca astea sunt cazuri izolate. Nu ii imbuib si nici nu ma imbuib eu pe mine. Sunt moderato-echilibrata. Dar, ce vreau eu de fapt sa spun, este ca i-am obisnuit sa manance. si le place. Sunt innebuniti dupa nuci, le plac semintele iar asta ma bucura enorm. Pentru ca am un inlocuitor excelent la alte prostii gen rontaiele din comert.

La Solaris am asistat la o demonstratie de arta culinara healthy facuta de Laura, gourmet-chef-ul de la Prioritea (de bifat neaparat o vizita de lucru acolo pe viitor!). Am primit si un paharel din rezultatul demonstratiei, si as mai fi luat dar mi-a fost rusine sa mai cer. In apararea mea: era al naibii de bun si imi era si al nabii de foame.

Acum, care e treaba cu leapsa? Simplu. Eu va dau o reteta de ceva bun facut (nu exclusiv) cu produse de la Solaris, si numesc trei bloggerite pe care le provoc sa vina cu ceva mai bun decat ce am facut eu. Si sa ne spuna musai si ce obiceiuri sanatoase mai au ele cand vine vorba de alimentatia lor si a copiilor. Caci numai asa, aratandu-ne pe noi drept exemple, putem sa schimbam ceva pe termen lung.

Nu-s vreo experta in ale gatitului, am mai zis ca prefer sa le dau nucile, semintele si fructele sa le consume ca atare, insa va ofer ceva simplu, super mega rapid si cel putin la fel de super mega delicios:

• un borcan de iaurt, de preferinta din ala grecesc, cu 10% grasime (direct in papusoi cine se trezeste sa comenteze ca e prea gras!)
• niste miere de ce vreti voi, nah, eu ma laud cu mierea de pin luata de la Iannis, care sta batoasa de groasa ce este
• seminte si/sau nuci zdrobite (ce va place voua, pe alese si pe saturate)
• si, tot pe masura dorintelor, niste fructe deshidratate sau chiar si confiate (daca nu aveti stressuri legate de continutul in zahar)

Se pune iaurtul intr-un castron, se toarna o lingura de miere deasupra, se orneaza cu nucile zdrobite si la final se mai presara si fructele. se iau cinci lingurite si se devoreaza.

Atat de simplu. Nu am poze, si asta este si motivul pentru care am ales sa NU fiu food blogger (oricat de pasionata as fi). Mi se pare un supliciu toata procedura de fotografiere, descarcare, selectie, redimensionare si ceva retusare fotografii, incarcare pas cu pas in postare.

Hai pofta buna, iar voi, fetelor, sa va vad de ce sunteti in stare: Ama, Laura si Ana.

Si haide sa pun si ceva poze de la eveniment, chiar daca fotograful a fost pasionat mai mult de spatele meu, decat de fata mea :)

Moment de tandrete in Casuta Fericita:

Si un alt moment de tandrete intre mine si Andreea. Printre favoritele mele all time. Si Andreea si fotografia :)