Daca dimineata suflarea femeiasca nu a avut acces in sala, fiind doar tatii invitati, nici eu nu am putut povesti ce s-a intamplat. Insa, gata, revenim cu povesti noi de la Michael Thompson!
Incepem prin a povesti despre viata sociala a copiilor si despre fenomenul numit „bullying”.
Dupa cum zicea si ieri, perioada cea mai violenta este intre doi si trei ani, perioada cea mai „fara mila” si singura varianta de a calma copilul este pur si simplu sa il iei in brate si sa il indepartezi de „zona de conflict”. Pe la patru cinci ani, violenta este in mare parte cauzata de faptul ca baietii vor sa traiasca in lumea lor, fantastica sau nu, si asta intra in conflict cu regulile convietuirii intr-un mediu controlat (gradinita) si uneori cu „comoditatea” cadrelor didactice.
„Cand vorbesc cu mama, ea imi ofera sfaturi despre ceea ce pot face la scoala, insa cand ajung acolo, nu mai pot folosi sfaturile ei. Situatiile se schimba, nu pot aplica de cele mai multe ori sfaturile ei si din nou, nu mai stiu ce sa fac intr-o situatie potential conflictuala” – Michael Thompson despre ceea ce ii spun copiii legat de problemele pe care le au la scoala.
Un sfat: cand exista conflicte intre prieteni, nu este indicat ca mama unuia dintre ei sa vorbeasca cu mama celuilalt.
Ca parinte ai mereu presiunea enorma de a face ceva atunci cand iti vezi copilul suferind din cauza a ceea ce i se intampla la scoala. Desi in State exista cazuri de sinucideri in urma fenomenului de „bullying”, fenomenul nu este nou, iar raspunsul este in majoritate din partea adultilor (legi facute la presiunea parintilor, implicarea politiei in aceste cazuri) insa nu se iau masuri legate direct de copii (consiliere, discutii cu ei, etc).
MT a fost de-a lungul timpului in peste 700 de scoli private sau de stat, si spune ca a vazut aceeasi „drama” peste tot fara nici o diferenta. Copiii nu se duc la scoala pentru ca parintii ii vad ca fiind „gifted”, nu se duc la scoala pentru ca asa vor profesorii, ci se duc din simplul motiv pentru ca vor sa ii vada pe ceilalti copii.
Ceea ce facem noi ca si adulti, acelasi lucrueste replicat si de catre copiii, la randul lor. De ce vorbim mereu despre vreme cand ne vedem? Pentru ca este un element comun al umanitatii noastre. Pe toti participantii la conversatie ploua, sau bate soarele. La fel si cu copiii. Acesta este motivul pentru care se duc la scoala. Ca sa fie impreuna, unul langa celalalt, sa isi impartaseasca parerile, sa sicaneze, sa glumeasca si asa mai departe.
Sursa fundamentala a nefericirii noastre ca si parinti este faptul ca noi ne consideram prietenii copiilor noastri insa intelegem ca nu vom fi niciodata asa. Prietenii lor vor fi mereu copiii de varsta apropiata, niciodata parintii, profesorii sau alti adulti. Noi putem „furniza o atitudine prietenoasa fata de ei, insa niciodata prietenia.
Intre 9 si 15 ani este o perioada critica pentru copii, dar mai ales pentru baieti. Din toate discutiile avute de MT cu copii intre aceste varste, au reiesit cateva definitii ale prieteniei:
„e cineva in care ai incredere. sa tina un secret. prietenii adevarati tin secrete, prietenii pe jumatate, nu le tin pe toate”
„prietenia e confidentialitate. Prieten este acea persoana care are incredere in tine” – Confidence vs confidentiality.
„sunt mereu acolo pentru tine. au grija de tine. „they got your back”.
„Un prieten nu te sicaneaza nici atunci cand tot grupul te sicaneaza” – he doesn’t stand up for you, but he’s not participating to the groups bullying.
Prietenii sunt interesati de ceea ce ai in interior nu de aspectul tau.
Prietenii sunt funny.
Prietenii sunt mereu pe picior de egalitate, nu se impun.
Un prieten te face sa te simti bine, iti lumineaza ziua. Prietena este ca un pansament pentru singuratate – fetita de clasa a opta.
O alta definitie: pe prietenii adevarati nu ii intereseaza cum te imbraci.
Copiii descopera mai intai si mai intai faptul ca prietenia inseamna: mutualitate si reciprocitate. Ca parinte iti doresti ca proprii copii sa aiba prietenii.
Copiii fac pentru copii cinci lucruri pe care parintii nu le pot face pentru ei: comunicare eficienta – effective, sexualizare si socializare, le ofera valori morale, cresterea stimei de sine. Odata ajunsi la varsta de zece ani copiii stiu clar ca ceea ce este „cool” nu vine de la parinti, ci de la colegii lor.
La baieti, cei mai violenti ajung ca in timp sa fie ostracizati, sa se joace singuri. Fetele care ajung sa fie ostracizate sunt cele care actioneaza ca asistentele invatatorilor, cele care se comporta ca mamele copiilor, cele care fac regulile in clasa. Este o inclinatie naturala catre putere, insa ea poate fi contracarata in timp, atata timp cat copiilor li se transmite (de catre cei de varsta lor din colectivitatea lor, nu de catre parinti sau profesori) ca acesta nu este un comportament dezirabil.
Legat de prieteniile intre fete, este extrem de important ca fetele sa aibe prietene, nu neaparat o singura cea mai buna prietena.
cea mai eficienta replica ce poate fi data in situatii in care un copil incalca niste norme legate de violenta, agresivitate fizica sau verbala este: „Noi nu facem asta aici!”. Si mai eficient este daca aceasta replica vine de la un alt copil, nu de la un adult.
Copiii discuta despre sex. Este un fapt si o realitate ce trebuie acceptata despre parinti. In SUA, mai mult de jumatate dintre copiii de 14 ani nu au avut nici o discutie cu parintii lor despre sex. Copiii vor vorbi mereu sex. Baietii cu baietii, fetele cu fetele. Iar informatiile pe care si le transmit sunt de cele mai multe sunt pompoase insa complet nerealiste.
Baietii isi vor forma propriul scenariu legat de relatiile cu fetele, fetele isi vor crea propriul scenariu legat de relatiile cu baietii, si la un moment dat ele se vor intalni, si evident vor diferi extrem de mult :)
Primele discutii despre sex intre parinti si copii ar trebui sa fie undeva in jurul varstei de opt ani. Da, este bine sa discuti cu copiii, insa trebuie sa avem in vedere ca ei tot vor vorbi despre sex, tot vor avea tendinta de a lua de bun ceea ce le spun colegii si sa acceptam asta :)
Copiii invata unii de la altii despre valori morale. paradoxal, daca ne gandim ca noi speram ca noi ii invatam despre valorile morale. Cand copiii se joaca, ei de fiecare data ei vorbesc despre reguli. Pauzele sunt niste „clinici adevarate de leadership”! Noi avem senzatia mereu ca ei se cearta cand se joaca, in realitate ei de fapt discuta despre formarea regulilor si dezbaterea lor. Pauzele nu trebuie sa fie supervizate de un adult, fiindca atunci copiii nu le mai percep ca fiind pauze.
Bullying: ranire verbala intentionata si repetata si in final coplesitoare.
Teasing: lipseste repetitia si intentia.
Tot ceea ce putem face ca si parinti este sa ne iubim copiii, sa ii sustinem si sa ii tratam mereu cu respect, astfel incat sa invete ceea ce inseamna cu adevarat iubirea, suportul si respectul. Este singura varianta prin care copiii nostri vor recunoaste in relatiile viitoare, fie ca vor fi relatii de prietenie, iubire sau profesionale, aunci cand sunt tratati bine, cu iubire si respect.
Popularitatea incepe sa apara inca din primii ani de scoala: hainele, marimea (inaltimea, marimea muschilor :)), glumele spuse, sportivitatea. 15% populari, 45% acceptati, 20 % tolerati, restul outcasted (foarte timizi, cu probleme, controversati).
