Tocmai am dat peste un filmulet extrem de interesant. Il aveti mai jos.
(Offtopic, puteti selecta subtitrarea in limba romana din meniu)
Acum, eu l-am urmarit, si pot spune ca mi-a ridicat putin din valul de „frici” cu care au venit copiii mei la pachet pe lumea asta. Evident, ca ma lupt zilnic cu asta, evident ca imi sta inima in loc la fiecare bufnitura, ca sunt la un pas de infarct de fiecare data cand escaladeaza o piesa de mobilier, sau se arunca de pe canapele (cu capul in jos, de preferinta). La fel de evident, o alta parte din mine intelege faptul ca nu pot fi 24/24 o closca sacaitoare. M-am educat sa le spun copiilor in loc de „Nu te urca acolo, ca o sa cazi”, varianta mai light: „Daca te urci acolo, fii atent, exista o posibilitate sa cazi”, eliminand astfel certitudinea si negatia si lasand indeajuns de mult loc in mintea lor (si in a mea) sanselor de a nu cadea.
Pe de alta parte, am niste „linii rosii”. Focul si cutitele sunt printre ele, si urmarind acest filmulet, am inteles faptul ca ele sunt la mine. Si ca este si o doza de comoditate in mine, o si mai mare doza de lipsa de responsabilitate, responsabilitate pe care EU nu sunt dispusa sa mi-o asum. Cand de fapt le apartine lor, eu avand doar rolul de a-i insoti si de a-i ghida.
Si da, cred cu toata taria ca de fapt ii limitez in felul asta si le fac viata mai complicata, in timp ce mi-o usurez eu pe a mea.
Cui pe cui se scoate, deci.
cu focul a fost simplu, i-am aratat ce face, a inteles ca e pericol pentru ea si pentru cei ce ii sunt dragi si nu mai pune mana pe chibrite, dimpotriva, racneste ca din gura de sarpe Maaaaaamiiiiii, andrei umbla la cribite!!
cu cutitele si obiectele ascutite in schimb… acum o luna, o fetita de 4 ani a murit pentru ca se juca in pat cu foarfeca. a alunecat, foarfeca i-a sectionat artera femurala, la revedere.
inca sunt closca aici
Pai exact asta spun si eu. Ca trebuie sa fim acolo langa ei, sa ii responsabilizam aratandu-le intr-un mod constructiv obiectele periculoase. Altfel, interzicandu-le pur si simplu, fara sa le explicam „de ce”, nu rezolvam nimic, ei au o tendita naturala de a testa limitele. Cat despre closca, stai linistit, sunt closca mama, dar e la mine asta. De-aia trebuie sa ne educam si noi, inainte de a-i educa pe ei. Acum vreo doua saptamani am sarit de doi metri in sus, cand faceam niste colaje cu ei la masa, iar David a luat foarfeca si decupa o bucata de hartie. Dupa care l-am vazut cat de frumos si de corect tinea foarfeca, si cat de atent era la ce facea, si-am vrut sa imi aspir inapoi cuvintele, dar a fost prea tarziu. Copilul s-a speriat si el de reactia mea. Evident ca nu am mai facut activitati similare dupa, dar repet, astea sunt la mine: comoditatea imi apartine, frica imi apartine, si cred ca ii lipsesc in felul acesta de niste experiente interesante…
Si eu am inlocuit de ceva timp certitudinea cu incertitudinea, in comunicarea noastra in situatii „riscante”. Te poti taia, se poate intampla sa cazi, se poate sa aluneci, etc. Cu mine acolo, l-am lasat pe Cristi, 2 ani si 6 luni, sa se „joace” cu cutitele. Mie personal mi se pare o tampenie ideea „sa se joace doar cu jucarii”. Pentru ca „jucandu-se” si cu lucruri din lumea adultului, invata. Noua ne revine responsabilitatea ca ei sa se joace/invete in siguranta. Incet incet preiau ei responsabilitatea asta. Si cu chibrituri ne jucam, si cu surubelnite, foarfeci, ace si toate cele. :D
De acord cu tine, este invatarea experientiala este cea mai buna metoda de a se familiariza cu conceptele noi. Si da, totul trebuie sa se intample intr-un cadru sigur, si tine exclusiv de noi sa ii asiguram cadrul asta si sa fim acolo pe post de insotitori in descoperiri. Recunosc ca am invatat ieri, dupa ce am vizualizat filmuletul asta, o lectie importanta de responsabilitate.
Filmuletul asta l-am mai vazut candva si mi-a placut si atunci.
David se joaca cu focul in sensul ca, la biserica, e nelipsit de la suportul de lumanari unde isi aprinde si stinge lumanarea sau le tot aprinde pe cele stinse, pana ii face cineva observatie si disparem din zona. In plus, cand facem foc pentru gratar sau cand da bunicul foc la crengio, e nelipsit, cu un bat lung in mana si scotoceste prin jaratec cu el, urmarindu-l cum se aprinde in varf, apoi se stinge si scoate fum. E fascinat de foc, stie ca arde (a testat cateva scantei si portita sobei cand era mai mic). Am vazut ca e atent sa nu se raneasca si, sub supraveghere, il las sa se joace astfel. Prefer sa se joace sub ochii adultilor decat sa fie curios si sa aprinda chibrituri cand nu sunt prin zona, de teama sa nu-l cert.
Se joaca cu ciocanul si cuiele din atelierul bunicului. Mesteresc impreuna, fiecare la bucata lui de lemn. Isi face telecomenzi si alte minunatii si vine sa mi le arate.
Isi taie paine, fructe, legume, ma ajuta in bucatarie cand are chef. Imi cere, insa, doar un anumit cutit pe care stie ca-l poate manui si nu e destul de ascutit incat sa-i faca rau daca-l scapa. S-a taiat candva. Nu tare, nici macar n-a curs sange, dar stie ca daca nu e atent se poate rani.
foloseste si foarfeca, tot cu mine in preajma.
Nu i-am interzis ferm nici una dintre aceste activitati pentru ca am vazut ca e grijuliu. Daca ar fi fost apucat si le-ar fi folosit aiurea, sigur as fi interzis unele obiecte.
Esti un exemplu demn de urmat pentru mine, atunci :)
aaaa, iar chestia cu surubelnita e de actualitate la noi. Toata ziua umbla cu surubelnita in mana intreband ce poate sa desfaca. Din pacate, nu reusim sa gasim la nimeni aparaturi stricate pe care sa le demontam. Lumea prefera sa le arunce.
Surubelnitele, si in general toate sculele exercita o fascinatie imposibil de oprit, deci da, si la noi se joaca :) La partea asta cu electronicele totusi am o dilema, pentru ca stiu ca sunt componente cu tot felul de compusi chimici periculosi, si parca nu imi vine sa las asta la voia intamplarii. Acum regret ca am urat chimia in anii de liceu, ca mi-ar fi folosit :)
Am bifat tot (in afara de aia cu legea). Stie să faca foc in natura, are briceagul lui de la 6 ani, l-a lasat ta-su sa si conduca, dezmembreaza diverse… suntem deci pe drumul cel bun :)))
mno, bravo! you rock, girl!