Azi dimineata am dat peste aceasta fotografie facuta unei scrisori deschise a Fundatiei Romanian Business Leader, adresata primului ministru, scrisoare ce este publicata in Ziarul Financiar (imaginea este o captura foto via Cosmin Alexandru):
Mesajul este perfect nuantat, analogia este impecabila, si reflecta extrem de fidel situatia actuala a tarii noastre. Cu o mica, mare problema.
In proportie covarsitoare, restul locatarilor stau si inghit. Nici unul nu ia atitudine, nici unul nu indrazneste sa deschida subiectul, sa incerce sa faca ceva. Toti au exact mentalitatea aceea mioritica, de acceptare a starii de fapt, gen „asta este, oricum nu putem schimba nimic, chiar daca il schimbam pe ala, vine altul, toti sunt o apa si-un pamant, asta ne este soarta”.
Ba mai mult, daca indrazneste unul sa vorbeasca, sa isi spuna nemultumirile, reactia va fi: „uite-l si pe asta, in loc sa zica mersi ca totusi avem apa, el se plange ca e rugina in ea. In loc sa zica mersi ca s-a reparat instalatia, el vine si carcoteste ca a costat nu stiu cat. Ce mai conteaza ca a costat atata, bine ca macar s-a reparat”.
Altii, carora le convine sa stea in toata mizeria asta, ca doar asa au fost invatati vor fi si mai vehementi impotriva aluia care a vorbit. Pana la urma cine se crede el? E mai destept ca noi? Ia sa ii inchidem gura, ca ne strica smenul cu instalatorul ala si nu ne mai iese nici o combinatie data viitoare cand se strica instalatia.
Si uite asa, ala care va incerca sa schimbe ceva, va fi privit piezis, barfit, incet incet evitat, considerat un paria (sau se va rade de el, ca e hipster – scuze, nu m-am putut abtine). Poate isi va mai gasi unul-doi vecini care sa fie de acord cu el, dar nici unul nu isi va asuma vreodata rolul schimbarii. Vor ramane la comentarii de alcov, poate la cateva remarci acide cand vor fi adunarile locatarilor, dar cam atat. Iar cand va veni vremea sa aleaga un nou administrator nici unul nu isi va asuma acest rol, alegand din nou dupa cum o vor face majoritatea, sau nevotand deloc, zicand ostentativ: „nu votez, pe cine dracului sa votez?”.
Pentru fiecare e prea mult, fiecare are propriile probleme in gradina, fiecare isi duce existenta cu chiu cu vai, numai de lupta nu ii arde. Mergand pe firul analogiei, la un moment dat, ala care a deschis gura, va ajunge la o asa doza de „mi-a ajuns” si la un moment dat, intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, isi va baga picioarele in tot, isi va face bagajele si se va muta intr-un alt bloc.
Acum luati voi si inlocuiti metafora din textul acesta cu ce vreti voi. Dar absolut cu ce vreti voi din tot ceea ce se intampla la scara mare in tara asta. Si veti vedea cum se regasesc la nivel de populatie, fiecare dintre locatarii din blocul de mai sus.
Si ca tot vorbim in metafore, iata o metafora si mai buna pentru blocul nostru:
Schimbarea e in noi oameni buni. De la Rosia Montana (din nou, nu ma pot abtine) si pana la Guvern si Presedinte, in noi sta schimbarea.
