Saptamana trecuta o luam putin razna si va puneam sa imi impartasiti aici amintirile voastre legate de Craciun, iar afara era o vreme care ne ducea cu gandul mai degraba la primavara, nu la iarna. Nu o luasem razna, aveam o scuza foarte „fundamentata”, legata de campania celor de la ING si de premiul  cel mare, excursia la Disneyland.

Au fost multe povesti, mi-a fost extrem de greu sa aleg una castigatoare, le puteti reciti in postarea originala. Dincolo de nostalgia trezita in mine, m-a napadit gustul acela dulce amar, prezent in absolut toate povestirile, legat iremediabil de copilaria noastra a tuturor, intr-o perioada plina de lipsuri. Si imi reamintesc cum in primii ani ai copiilor am fost in mod frenetic disperata sa compensez aceste lipsuri din copilaria mea, si am facut exces de zel in cumpararea de cadouri, in belsugul din jurul bradului si asa mai departe.

M-am mai temperat odata cu trecerea anilor fiindca am realizat ca belsugul adevarat nu sta in cantitatea de cadouri de sub brad ci in toata atmosfera din jurul acelor zile.  Cred ca e totusi nitel cam tarziu, fiindca zilele trecute am avut urmatoarea discutie cu Rebecca:

„Mami, Mos Craciun da bani pe toate cadourile alea pe care ni le aduce?”
zdrang, raman fara replica
„Spune, mami, da bani sau nu?”
„puiule, eu nu cred ca da bani, ca le face el la Polul Nord” – o dau eu cotita
„Aha, ok, deci atunci pot sa ii fac o lista mai mare de cadouri pe care mi le doresc, nu?”

Cu alte cuvinte, am incurcat-o. Copila mea de aproape opt ani inca mai crede in Mos Craciun, inca mai crede ca a atotputernic, si acum scoate camasa daca mai poti.

Revenind la povestile voastre, dintre toate am ramas cu una in minte, si am decis ca aceea sa fie castigatoarea. Este vorba de povestea Laurei, care m-a impresionat pana peste cuvinte, care m-a si durut si care m-a transportat inapoi in trecut mai mult ca oricare alta. O aveti mai jos:

Am si eu o poveste dar nu e una sugar-coated. Acum foarte multi ani, de un Craciun ca oricare altul, tata s-a dus la piata dupa brad si s-a intors cu mana goala. Ma rog, nu chiar goala, goala, ca a cumparat o oratanie pe care urma s-o mancam de Craciun. Motivul a fost ca erau prea scumpi. Nu mai existase an fara brad la noi in casa oricat de saraci am fi fost si tin minte ca eram destul de marisoare sora mea si cu mine si aveam bomboanele de brad si instalatia pregatita si pana seara am tot sperat ca tata sa se duca, totusi, sa cumpere un brad. A fost singurul ajun de Craciun in care ne-am dus cu colinda fara tragere de inima si ne-am culcat sperand din toata inima sa gasim bradul dimineata, lucru care nu s-a intamplat. Am plans atunci amandoua la masa de Craciun si le-am reprosat parintilor chestia asta (evident ca nu cred ca le-a pasat prea mult). Cert e ca in a doua zi de Craciun ne-am luat banii de la colindat si ne-am dus impreuna, singure, să cumparam brad. In mod ciudat, mai era un nene in piata pustie care vindea un brad, unul singur. Imi era si jena sa ma duc sa il intreb cat costa, asa de penibil ma simteam ca eram in piata goala si cautam sa cumparam un brad. Pana la urma s-a dus sora mea si a intrebat si l-am cumparat. L-am carat amandoua in spate, pe jos, pana acasa, o distanta considerabila. Inutil sa spun ca toata lumea se distra pe seama noastra, cum mergeam prin orasul pustiu, cu bradul in spate. Am impodobit bradul cand am ajuns acasa, a fost frumos dar a fost unul dintre cele mai amare Craciunuri pe care le-am avut. N-aveam de unde sa stiu ca vor mai urma multe la fel dupa aceea. Poate de aia Craciunul nu e nici azi sarbatoarea mea preferata.

Laura draga, mi-as dori ca in timp sa ajungi sa te bucuri asa cum ar trebui de perioada Craciunului. Pentru ca dincolo de ceea ce avem sau ce nu avem de pus sub brad, dincolo de faptul ca avem sau nu brad, conteaza mult mai mult toata atmosfera, felul in care o traim si ii dam viata, felul in care alegem sa fim mai buni, sa facem schimbari in propriile vieti. Este o perioada miraculoasa, a (re)nasterii, a noilor inceputuri si tine numai de noi sa cream magia pe care ne-o dorim. Te imbratisez strans de tot, sper sa te bucuri de cadou si sper ca Craciunurile tale sa devina mai frumoase si sa se transforme in timp in amintiri de pretuit care sa iti aduca numai zambete pe buze.