Un aspect extrem de important in educatia copiilor este
acela al igienei personale. Suna foarte complicat, insa la fel de bine, aceasta
rutina le poate fi “inoculata” copiilor inca de cand sunt mici, si totul poate
deveni extrem de usor atata timp cat punem accentul pe latura distractiva, nu
pe latura cu “trebuie”. De fapt stiti si voi, odata ce deschideti gura si scoateti
acel “trebuie” un mic zid apare instantaneu intre voi si copii.

Asa ca, din punctul meu de vedere, educatia ar trebui sa
inceapa cu noi, si abia dupa aceea sa trecem la copii. Noi suntem cel mai bun
exemplu, si este o vorba care spune in felul urmator: “copiii sunt cei mai mari
imitatori, asa ca dati-le un exemplu bun de imitat
”.
Spalatul pe maini este un gest aparent banal, insa ne poate scapa
de multe potentiale belele, astfel este esential sa ii invatam pe copii sa se
spele pe maini de fiecare data dupa ce folosesc toaleta, inainte de a se aseza
la masa, dupa ce au venit de la joaca dar fara a ne limita la aceste actiuni.
Cel mai simplu este sa stam cu ei si sa transformam actiunea spalatului pe
maini intr-o joaca. Sa ne jucam cu degetelele, sa le umplem cu spuma, sa facem
niste baloane de sapun eventual sa cantam si-un cantecel. Pare alambicat,
uneori va dura mai mult decat ne propunem noi, in casa noastra de exemplu
dureaza cam douazeci de minute spalatul pe maini in anumite situatii, insa are
rezultate garantate. Copiii mei nu mai au nevoie sa le reamintesc eu sa se duca
sa se spele, se duc singuri. Si chiar daca am avut momente in care eram cu
rolling eyes a exasperare si sinele meu se intreba retoric cat mai am de stat
in baie, it paid off. Acum au ajuns sa se spele absolut in toate situatiile de
mai sus, inclusiv Raducu, care inca nu a implinit trei ani.
Folosirea toaletei
imi da totusi cosmaruri.
Asta pentru ca la noi acasa este curatenie, insa
nu pot spune acelasi lucru despre spatiile publice, sau despre alte bai din
alte case. Insa si aici, am reusit sa ii invat niste reguli legate de “nu
atinge, nu pune mana, etc” si am apelat la partea logica, explicandu-le cat de
cat pe intelesul lor cum vine treaba cu microbii, curatenia and so on. Au
invatat inclusiv sa traga apa, si, oh boy, asta e cireasa de pe tort, ca uneori
trag apa in nestire, fiind poate cea mai distractiva operatiune cu putinta.
Mi-au infundat si toaleta in doua randuri, umpland-o cu tot sulul de hartie
igienica, nefiind nevoie de mai mult de cinci minute de neatentie din partea
mea pentru a se intampla dezastrul. De la ultima escapada de acest gen m-am
invatat ca dupa doua minute maxim de liniste sa verific ce se intampla J. De altfel se stie,
atunci cand ai copii, linistea e semn ca ei comploteaza ceva!
Balaceala. Well,
la capitolul asta pot spune ca nu am nici o problema. Ba dimpotriva, sunt in
extrema cealalta. Le place sa faca baie, ar sta si cate o ora in cada la joaca,
au invatat inclusiv sa se spele singuri si ma bucura cand il aud de exemplu pe
Radu mic spunand “eu igur” si ii vad manutele mici cum freaca burtica de zor cu
sapun J.
Spalatul pe dinti. Aici
am avut ceva de furca si mai am in continuare, fiindca nu reusesc mereu sa ii
conving  sa ma lase pe mine sa ii spal.
Baietii merg pe varianta de mai sus, “eu igur” si cam dau rasol uneori la
capitolul asta. Asa ca aici astept idei. Ca le-am aratat ce si cum trebuie sa
faca, au stat si s-au uitat in gura mea la miscarile pe care le fac, le-am pus
inclusiv filmulete haioase dar educative cu spalatul pe dinti gasite pe
youtube, am folosit-o pe post de cobai si exemplu viu si pe sora cea mare, si
totusi inca sunt nemultumita de felul in care ei se spala pe dinti. Dar nu ma
dau batuta inca J.
Well, cam atat. Voi ce alte bune practici ati recomanda? Ah, si stati aproape de pagina de Facebook a Cersanit  pentru mai multe informatii interesante (mai apar si eu pe acolo :))