Fericirea sta in lucrurile simple. Cum ar fi clipele ultra matinale, cand piciul sta bine cuibarit in poala mea si in care imi vine sa dau la o parte deadline-uri, urgente, mailuri, texte de scris, si sa raman asa, la nesfarsit, cu el in bratele mele, uitandu-ma la chipul lui perfect si pur, inca neatins de toate rautatile lumii acesteia.
Asa ca, atat de des cat puteti, mai ramaneti un minut in plus cu copiii vostri, amanati-va plecarea spre job or whatever urgenta aveti si savurati-l la maxim. Poate peste ani si ani nu va veti mai aminti exact minutul acela, insa el va ramane acolo, undeva in subconstient, va ramane senzatia traita atunci, starea aceea de beatitudine, unica si indescriptibila. Si la ei va fi la fel.
Oh, DA!
Daaaaa, dimineata vine si se baga intre noi in pat. Iar azi dimineata eu stateam cu ochii inchisi (ma prefaceam ca dorm) iar el imi dadea pupici ca sa ma trezeasca! Sublim!
Dimineata merg sa il trezesc pentru gradi (cand nu se trezeste singur). Imi ia mana si si-o pune sub cap si se mai alinta asa cateva minute …uneori stiu ca e tarziu si o sa intarziem, dar nu-mi vine pentru nimic in lume sa il grabesc …asa cum scriai, as inchide telefoanele, n-as mai pleca nicaieri si as ramane sa ne alintam …
Sunt o comoara copilasii, mici, pufosi si iubareti :) Sa-ti traiasca si sa te bucuri de fiecare clipa, acum cand inca inocenta e la ea acasa!
Da, e asa de bine ca ne putem opri ca sa ne bucuram de ei. Avem noroc. Nu toata lumea poate…
Si noi iubim momentele acestea, mai ales cand se cuibareste intre noi si asa cum zicem(eu si taica-su) ne facem „sandvis”. Sunt momentele noastre intime cand iubirea si conectarea sunt la superlativ.