Am urmarit, la fel ca multi dintre voi, interviurile acordate de Dr. Florin Zamfir si mai nou de Dr. Sorin Ianceu, si dincolo de tot calvarul prin care au trecut si de socul post-traumatic pe care nu pot decat sa mi-l imaginez, nu au transmis altceva decat omenie, in cea mai pura forma din punctul meu de vedere. Sunt nu numai OAMENI sunt niste miracole si mi-as dori sa existe cat mai multi dintre ei.

Un alt OM, pe care nu il cunosc personal, dar de care nu am auzit decat povesti miraculoase este Dr. Sergiu Stoica, neurochirurg, care desi a studiat la Montreal si la Nancy, si a avut zeci de oferte care de care mai tentante in Canada, s-a intors in tara si a coordonat sectia de neurochirurgie de la spitalul Marie Curie. De acum inainte va fi gasit in cea mai noua sectie de neurochirurgie a spitalului Monza, Brain Institute . Este omul care mereu are o vorba buna la el, care sta sa iti explice in detaliu ce se intampla, care nu refuza pe nimeni niciodata si care dincolo de calitatile omenesti este un profesionist desavarsit. Mi-am reamintit de el in contextul ultimelor zile, fiindca in urma cu aproape un an a infirmat un diagnostic devastator pentru bebelusul unor prieteni de-ai mei, si daca nu era el, oamenii aceia erau pierduti.

Si mai aflu din cand in cand, asa cum mi s-a intamplat azi dimineata, de cate un „doctor”, care incurca dreapta cu stanga si lasa o femeie tanara de numai 27 de ani fara trompele uterine si fara vreo sansa de a mai face copii vreodata si ma umplu de furie. Caci da, exista si din astia, si mai rau, traiesc printre noi si profeseaza fara probleme.

Si mi-as dori sa veniti si voi cu exemple de OAMENI, sa cream mai intai aici o baza de date de doctori ce merita toata recunostinta noastra si aprecierea de care putem da dovada, oameni pe mana carora sa ne putem lasa copiii (si pe noi insine) orbeste, avand convingerea ca imposibilul nu s-a inventat inca pentru ei.

Si, poate undeva in viitor ne vom ocupa si de lichele.