Nu am mai fost de mult la teatru spre rusinea mea, insa pentru prima data in viata mea m-am simtit ca la teatru intr-o sala de cinema la August: Osage County. A fost senzatia aceea ca sunt undeva in primul rand, si ca toti actorii erau la un metru distanta de mine. La finalul filmului am ramas tintuita in scaun, ascultand melodia celor de la Kings of Leon, si citind genericul am inteles si de unde senzatia mea, fiindca scenariul original a fost scris pentru piesa de teatru.
Filmul este o monografie a vietii de familie a fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin, dar cred ca toti ne regasim intr-o oarecare masura in ceea ce se intampla pe parcursul filmului.
In sala am fost opt oameni, patru cupluri ratacite in imensitatea salii, si a fost cumva dureros, fiindca filmele cu adevarat bune sunt atat de nebagate in seama.
Filmul nu este de ratat, Meryl Streep este absolut sclipitoare (nu stiu cand nu a fost ea sclipitoare, si in caz ca nu ati vazut inca filmuletul de mai jos, el dovedeste din plin ca Meryl Streep chiar poate juca ORICE rol) iar restul actorilor nu sunt nici ei mai prejos (cu un mare plus pentru Benedict Cumberbatch, care de altfel nu imi place deloc ca actor si pentru Chris Cooper)
Trailerul il aveti aici:
Si as asculta non stop „Last mile home”.
