Dupa ce un bebelus iese din mediul “acvatic” in care s-a
format si s-a desavarsit timp de aproape noua luni, “microbul” apei ii este
inscris in ADN. De aceea, dupa ce mai creste, joaca favorita ramane tot in apa.
Nu stiu despre altii, insa copiii mei au o fascinatie pentru apa si uneori
regret ca nu am avut destul curaj si timp sa ii duc la niste ore de aqua baby. Da, am trecut si noi, cu fiecare copil in parte prin perioada in care o simpla
picatura de apa in ochi genera urlete indelungi, iar spalatul pe cap era un
calvar, insa am certitudinea ca noi, parintii lor, am gresit pe undeva, nu stiu
pe unde. Cu multa blandete si mult strans din dinti din partea noastra am
trecut si peste fazele acestea, si bonus, cu mult ajutor din partea fratilor
mai mari, cel putin in ceea ce il priveste pe Raducu. Raducu are parte de un
David care sta si ii explica ca nu il doare nimic cand e spalat pe cap, ca e
doar apa, ca nici pe el nu l-a durut (chiar daca inclusiv el a urlat J).


Si dincolo de toate aceste mici neajunsuri, baia ramane
locul lor favorit de joaca. Daca ar fi dupa ei, ar trebui sa le umplem in
fiecare seara cada, astfel incat ei sa se joace cate o jumatate de ora, daca nu
si mai mult pana li se increteste pielea pe ei. Nu suporta apa calda (aici clar
nu ma mostenesc pe mine, eu facandu-mi dus sau baie cu apa fiarta), prefera apa
aproape calaie, care ajunge sa fie de-a dreptul rece dupa jumatatea de ora de
joaca. Ei nu au nici o treaba.

La fel, baia este loc de “evadat”, si de fiecare
data cand mai scapa de sub atentia noastra, reusesc fie sa umple vasul de toaleta de
hartie igienica sau servetele umede, lucru care pe mine ma aduce la exasperare,
insa motiv de exultare pentru ei, fie sa imi toarne jumatate din gelul bio pe
care am dat o gramada de bani in chiuveta, ca sa faca “cabuci”.

Spalatul pe maini este “scuza” perfecta pentru a petrece cel
putin zece minute, daca nu si mai mult, la chiuveta, invartind sapunul de sute
de ori in mana, scapandu-l si facandu-l sa zboare prin toata baia, iar spalatul
pe dinti, chiar daca initial se lasa cu proteste, este motiv pentru a-si pune
de cel putin doua trei ori pasta pe periuta si a umple toata chiuveta de mici
pete.
Nu e usor, mie imi revine sarcina ingrata de a face curat
dupa ei de fiecare data, de a scoate teancuri de servetele din vasul de
toaleta, de a sterge baltile de apa, etc, in timp ce prin capul meu trec zeci
de ganduri legate toate de economie, sau mai degraba de lipsa ei si de consumul
de apa, hartie, gel de dus, si alte substante, insa dincolo de toate astea, pentru
ei toata joaca asta este un motiv de bucurie si mai ales o oportunitate de
invatare. Cat priveste partea cu cumpatarea, o vor invata si pe asta mai
tarziu, sunt sigura.
Asa ca, lasati-va copiii sa se joace nestingheriti, lasati-i
sa mai faca si cate o boacana din cand in cand, voi asigurati-va doar ca au
parte de un mediu safe si sigur, ca baia
este impecabila si curata
, ca pot pune manutele manate de curiozitate
oriunde, fara nici un fel de grija, fie ca este vorba de vasul de toaleta sau
de chiuveta. Si fiti acolo, langa ei, fiindca bucuria lor e molipsitoare J.

Un material informativ din campania Pure SilverProtect by Cersanit si Calea Lactee