Acesta este un articol ce ar putea parea un fel de auto-lauda, insa realitatea este ca mi-am dorit enorm de mult sa ajung sa il scriu.

Sa organizezi o conferinta nu este floare la ureche, cu atat mai putin o conferinta de parenting. Nu este nici cel mai „juicy” subiect cu putinta, este extrem de nisat si marea majoritate a oamenilor sunt reticenti cand aud pentru prima data de asa ceva. Pana la urma, prima reactie este ceva de genul „pai, cum adica, vrei tu sa ma inveti cum sa imi cresc copilul”, mai ales ca suntem intr-o cultura in care „eu stiu mai bine decat tine” si in care toti suntem experti in absolut orice problema. Sau mai este reactia „daca vrei cu adevarat sa inveti parintii cum sa isi creasca copiii, apai organizeaza numai conferinte gratuite, de ce ceri bani pe ele?”, pe care sincer, nici nu stiu cum sa o „categorisesc”.

Conferinte au mai fost, vor mai fi si le voi sustine mereu atata timp cat principiile si valorile pe care incearca organizatorii sa le transmita mai departe sunt empatia, intelegerea, respectul, comunicarea, iubirea neconditionata dinspre noi spre copiii nostri, fiindca noi, ca popor avem niste lacune la acest capitol. La noi primeaza „esti al meu, imi apartii, cat esti la mine in casa faci cum zic eu”, cumintenia este valoare absoluta si semn de buna crestere, iar copiii, in general sunt priviti ca niste mici anexe, care trebuie „dresate”. Si sunt priviti ca niste copii, nu ca niste viitori adulti. Nu mai detaliez aici.

La Parenting prin ochii copilului am facut parte din echipa care s-a ocupat de organizare. Am fost o mana de femei (chiar cinci am fost) care am pornit de la o idee, in urma cu opt luni de zile, si am ajuns sa o materializam intr-un timp record si cu niste eforturi mari de tot, pe alocuri. As fi ipocrita sa spun ca totul a iesit la perfectiune, insa sunt extrem de mandra de tot ce am reusit sa realizam. Si nu am fi putut face asta fara alti oameni care ni s-au alaturat pe parcurs in demersul nostru. Articolul acesta este despre ei.

In primul rand ne-am dorit sa fie altceva, si cred ca am reusit sa bifam cu succes acest „altceva”. Ne-am dorit ca parintii care vin la conferinta sa aiba posibilitatea sa vina cu copiii lor. Este o problema cu care se confrunta majoritatea mamelor, cand vor sa plece de acasa: „Cu cine imi las copilul?!?”. Asa a aparut „Crafts and Play Corner”, unde copiii au avut la dispozitie un spatiu enorm (nu exagerez) unde s-au putut juca dupa cum le-a fost dorinta. Le multumesc celor de la Marvelous Store pentru jucarii, si fetelor de la Lumea lui Momo care au facut ateliere de creativitate. Am avut si un Breastfeeding corner, unde au stat cei mai mici dintre cei mici, si nu au fost putini :)

Ne-am dorit ca cei care vin la toata conferinta sa aiba posibilitatea de a lua pranzul si de a nu-si bate capul cu un cost suplimentar fata de costul conferintei. Ne-a iesit si asta si chiar daca ridicati o spranceana a mirare, credeti-ma ca a contat mult de tot. Cu parcarea la fel. Am fost la zeci de conferinte pana acum, pe toate temele posibile si imposibile, intotdeauna a fost un cosmar cu gasirea unui loc de parcare legal care sa nu coste o avere (la Howard Johnson, de exemplu, costa 16 lei ora si in toata zona Dorobanti – Lahovary nu ai unde sa arunci un ac, daramite sa iti parchezi o masina). Le multumesc celor de la Crystal Palace Ballrooms la aceste capitole, si nu numai la ele, fiindca au fost de un profesionalism desavarsit. Cu cateva mici hibe la sonorizare pe parcursul conferintei, care au fost remediate in timp record, altfel.

Promovare. Am avut parte de niste parteneri cu totul si cu totul speciali, care ne-au sustinut in toate eforturile noastre de mediatizare. De la Suntparinte.ro, revistele Mami, Femeia si Femeia de azi, si pana la bloggeritele care au fost de acord sa ne sustina: Laura Frunza, Printesa Urbana, B24Kids, Karioka, Meseria de Parinte, BabyManager, Blog Asa si-asa, Mamica Urbana, UrbanKid, Tu si bebe, Me and my monkeys, GoKid. Sper sa nu fi uitat pe nimeni, ma trageti de maneca daca e asa si remediez! As mai adauga faptul ca aceste bloguri nu ar trebui sa lipseasca din lectura voastra zilnica, fiindca aveti enorm de multe de invatat de la aceste mame!

Fundatia Tineri pentru tineri. Poate cel mai mare castig pentru mine a fost sa ii cunosc si sa reusim sa ii implicam in conferinta noastra. Ne-am fi dorit sa ii implicam si mai activ pe parcursul desfasurarii evenimentului, insa am avut niste rezerve legate de intruziune, de cat de mult ar fi ok ca ei sa povesteasca prin prisma propriilor experiente si a propriilor relatii cu parintii, si pana la urma nu am mai mers in aceasta directie. Insa nu am avut decat de invatat de la acesti copii si m-am uitat la ei admirativ, cu tot respectul, pentru ceea ce fac, felul in care se comporta, responsabilitatea de care dau dovada la niste varste fragede de altfel si implicarea. Nu pot decat sa le admir si parintii, de la distanta, fiindca nu ii cunosc, pentru felul frumos in care i-au ajutat sa creasca.

Le multumesc celor de la End Soft Design, care ne-au ajutat cu hosting-ul site-ului si care mi-au fost suport atunci cand m-am poticnit in zone mai tehnice legate de site. Nu sunt programatoare, de fapt urasc programarea (sechele ramase din vremea liceului, cand am facut timp de patru ani cate 14 ore pe saptamana Turbo Pascal), insa site-ul asta a iesit exact asa cum mi-as fi dorit, in proportie de 99% din manutele mele, proprii si personale.

Last, but not least, ii multumesc lui Radu, care m-a sustinut si m-a ajutat, a stat cu copiii si a facut si pe mama si pe tata in ultima saptamana. A fost un maraton epuizant, motiv pentru care in timpul conferintei am si „cazut” de oboseala si stres.

Urania, Mira, Raluca, Daniela, we did it, girls!