Ca sa incepem saptamana cum se cuvine :)
1. Poza aparuta ieri in newsfeed-ul meu de Facebook, via Diana de la Poarta-ma.
In caz ca ati uitat, Nestle este grupul al carui CEO facea declaratia de mai jos in urma cu ceva vreme:
Sau, in caz ca ati uitat, Nestle este acea companie care a creat mirobolantul lapte praf la capsula, care bineinteles nu se poate folosi decat in masinaria creata special pentru el, care, si mai bineinteles costa o galagie de bani. The ultimate in gadget shit, sau cum ei insisi declarau la vremea respectiva:
„The BabyNes machine combines state-of-the-art technology with the utmost safety and convenience, and ensures a hygienic, quick and easy bottle preparation.”
Mno, acum tot ce pot sa sper, este ca asa cum spunea o prietena de-a mea, mamele care vor gusta mizeria asta se vor trezi la realitate si nu le vor da nou nascutilor lor lapte praf. Deci, tot mai este o speranta.
2. Articolul acesta din Hotnews.
Cat se poate de real. Am in jurul meu o multime de exemple. Femei care la intoarcerea din „concediul de ingrijire copil” (suna absurd „concediu”, dar… whatever) s-au trezit cu postul restructurat, femei care isi gasesc cu greu un job dupa ce au turnat un plod sau doi si asa mai departe.
Din categoria a doua fac eu insami parte, cu diferenta ca eu am „turnat” trei. Adevarul este ca din punct de vedere profesional, ai un handicap aproape imposibil de recuperat dupa ce faci niste copii. Imi tot rasuna in minte cuvintele cuiva, dupa ce am aplicat pentru o pozitie in compania pe care o conducea: „cu tot respectul, nu ma indoiesc de abilitatile tale, insa ai trei copii, iar eu am nevoie de cineva care sa puna osul la treaba”. Omul a fost de o franchete rara, nu s-a ascuns dupa nici un bullshit si artificiu de exprimare, insa bottom line, adevarul ramane trist. Copiii in societatea asta sunt priviti ca o piatra de moara, si odata devenita mama, marea majoritate a angajatorilor te considera un „liability” si un risc pe care nu sunt dispusi sa si-l asume. Evident ca nu am mai fost chemata dupa aceasta discutie la nici un interviu, chiar daca mi s-a spus „il luam in considerare si te contactam noi” (yeap, right) si sincer nici nu m-as mai fi dus eu, din simplul motiv ca nu as putea lucra cu un om care are o asemenea viziune bigota si discriminatorie.
Sa aveti o saptamana buna.
Bonus: cateva cuvinte de intelepciune de la draga mea de Antoaneta. Sa stiti ca suntem multe pe lumea asta care gandim la fel, da?
Bogdana, nu-s joburi pentru aia fara copii, de aceeasi varsta cu noi si cu 2-3-5 ani experienta in plus, ca n-au stat pe bara, de ce s-ar uita la o mama…?
Caz concret, langa mine, o prietena buna. A revenit dupa un an, i s-a oferit un post timp de trei luni (si asta, dupa negocieri si certuri), cu salariul injumatatit. Din el, plateste bona si ii mai raman 3-500 de lei.
:( ce naibii sa mai zic :(
Un copil este o chestie foarte egoista si personala. De ce ar fi obligat un angajator, persoana straina si preocupata sa faca bani, sa iti dea tie un salariu? De ce e el responsabil si trebuie sa suporte consecintele alegerilor pe care le-ai facut de capul tau?