Am trei copii si ma consider binecuvantata ca nu am avut nici o problema de sanatate si ca toti trei au venit pe lumea asta in mod firesc, neprogramat chiar. I-am considerat si ii consider niste mici miracole (sau poate mai bine zis mari), cele mai minunate „intamplari” din viata mea, sursa mea de fericire. Dincolo de asta, sunt niste fiinte, acum micute, care vor creste candva si vor deveni OAMENI, se vor rupe de camin, isi vor construi familii, cariere si tot ceea ce vor dori ei sa faca.

Insa, NICIODATA, dar NICIODATA, si credeti-ma ca am filosofat mii de ore pe tema existentei lor pe acest pamant, nu m-am gandit la ei ca niste BUNURI.

Sunt insa oameni pentru care copiii asta sunt. Ce e mai groaznic este ca acesti oameni sunt desemnati sa ne conduca.

Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva. Personal, gândindu-mă la câte alte nevoi are sănătatea şi câte alte priorităţi are bugetul, e mai eficient un  program de prevenire şi tratare stomatologică infantilă şi la bătrâni decât fertilizarea in vitro.

Potrivit statisticilor INS, fertilitatea a intrat pe un trend descendent imediat după 1989, când a fost abrogată legea care interzicea avorturile. Dacă în urmă cu 25 de ani, rata fertilităţii în România era de 3 copii/femeie,  în prezent, rata este de 1.3 copii per femeie, una dintre cele mai scăzute valori din Europa. 

Astfel, se estimează că în acest ritm, în 2050, România va ajunge la o populaţie de doar 14 milioane de locuitori, faţă de aproximativ 19 milioane, cât sunt în prezent.

Numele meu este Nicoleta Cristea-Brunel, sunt initiatoarea Asociatiei SOS Infertilitatea, pe care o coordonez din 2008, in regim de voluntariat.
Am fost profund socata de afirmatiile pe care le-ati facut in cadrul articolului aparut sambata, 15 martie, in publicatia gandul.info si am hotarat sa va scriu, intrucat se pare ca nu realizati proportiile si gravitatea spuselor dvs., dat fiind ca, in loc sa le retractati cu prima ocazie, le-ati reiterat si in cadrul stirii difuzate de Realitatea TV.

Personal, ma consideram oarecum imunizata, am citit intristator de numeroase aberatii si afirmatii cinice despre infertilitate in acesti sase ani de activitate asociativa in care m-am incapatanat, impreuna cu colegele mele din Asociatie, sa transformam infertilitatea dintr-un tabu intr-un subiect prezent pe agenda publica din Romania; insa recunosc ca afirmatiile dvs. au depasit tot ce am putut citi si auzi pana acum: in doar cateva fraze expuneti o incredibila colectie de informatii eronate, clisee injuste si aprecieri halucinante.

Imi este rusine ca un om pus in Parlament poate gandi in acest fel, si imi este si mai rusine, fiindca mai poarta si numele bunicii mele. Care a avut, la fel ca mine (sau eu la fel ca ea), trei copii.

LE: ca sa fiu carcotasa pana la capat, femeia nu le are nici macar cu gramatica elementara, prima propozitie din citat fiind un adevarat macel. Dar macar aici chiar nu mai am asteptari de la „alesii” nostri.