Din categoria „nu trece luna fara un KO din partea invatamantului autohton” azi un nou episod.
Aseara am avut o lunga discutie, cu Radu si cu Radu seniorul (adica tatal meu) despre ce invata Rebecca la scoala. Asta pentru ca Radu s-a apucat sa ii mai rasfoiasca filele caietelor si a ramas oarecumva stupefiat.
La engleza unele cuvinte sunt scrise exact asa cum se aud, moment in care am aflat cum se deruleaza mai nou orele de engleza la ea in clasa: „Doamna vine si se aseaza la catedra, da drumul la un casetofon si scoate cate un baiat la tabla sa scrie pe tabla iar noi scriem ce scrie el pe tabla. Doamna sta si citeste si cand baiatul a terminat de scris ii atragem atentia doamnei si ea scoate alt baiat la tabla.” De ce baieti, va intrebati de bunaoara? Pentru ca asta este singurul mod in care poate struni baietii sa nu faca galagie la ora, am aflat noi ulterior dupa o discutie telefonica cu doamna invatatoare. Rebecca isi continua povestirea: „La finalul orei vine cineva sa o ridice pe doamna de pe scaun, ca ea nu se poate ridica”.
Povestea cu doamna de engleza este veche. Am mai scris despre ea, despre cum in primii doi ani limba engleza este la categoria optionale insa este singura limba straina care poate fi bifata ca optional in scoala fiica-mii (mai pe romaneste, un optional care e obligatoriu). Sau despre cum doamna care are o varsta venerabila si a mai trecut si printr-un accident care nu ii mai permite sa se deplaseze, mai ales iarna, vine din doua-n doua joi si atunci cand vine, tine orele descrise mai sus. Eu nu am vrut sa ii mai pun ore suplimentare acasa, fiindca nu vreau sa o aglomerez. Si-asa are de doua ori pe saptamana tenis si mai face impreuna cu o prietena o data pe saptamana pictura.
Si nu inteleg, la nivel teoretic, de ce o mai duc la scoala, daca trebuie sa suplinesc ceea ce face la scoala cu activitati acasa?!?
Engleza ca engleza, insa rezumatul lui Morcoveata ne-a terminat, fiindca in doua fraze consecutive, fiica-mea a scris „Morcoveata a fost tare atunci cand……”. A fost tareeee?!? Si eu visez la scriere creativa… Cai verzi pe pereti. Fiica-mea a replicat: „Bine ca nu am scris: A fost misto” – si aici norocul meu ca i-a replicat lui Radu, eu nefiind acasa, ca altfel dadeam cu fundul de podea de la soc.
De la doamna am aflat ca TOTI vorbesc numai cu „ce tare e” sau „ce misto e”. Pe langa asta, am avut surpriza de a observa faptul ca toate compunerile ei incep cu „x mi-a placut pentru ca…..” dupa care urmeaza efectiv descrierea naratiunii, iar explicatia pentru asta am gasit-o in structura manualului de limba si literatura romana, in care dupa fiecare textulet exista intrebarea „de ce ti-a placut/ce ti-a placut” in varii formulari. Cu alte cuvinte, este in clasa a doua, iar bagajul ei se limiteaza la „mi-a placut pentru ca…” si la „a fost tare….”. Cu ghilimelele de rigoare, as concluziona: Misto asa! Ce tare!
Si da, noi suntem de vina. Ca ceea ce se face la scoala e pentru gloata. Ca daca vrem mai mult, tot noi trebuie sa ii umplem timpul cu activitati suplimentare: macar o limba straina, pictura ca ii place, macar un sport, lectura si scris (care si ala ii place). Si la finalul zilei cand vom trage linie, ce timp ii va mai ramane ei ca sa isi consume copilaria? Si ce mesaj ii transmitem pana la urma? Ca la scoala se duce si pierde vremea doar pentru ca trebuie sa bifeze si aia?
Am senzatia ca ne invartim intr-un cerc din care nu avem vreo iesire.
Imi pare tare rau… E nedrept ce se intampla. E nedrept ca ei sa poarte aceasta presiune pe umerii lor mici. E nedrept ca ei sa fie „pedepsiti” pe viata pentru indolenta dascalior lor si a celor ce ne guverneaza tara.
Bai deci captcha asta al tau e pt studii superioare nu gluma, am gresit o inmultire si pac, s-a dus to commentul. Si era lung! :) plus ca nu tine minte datele mele, le tot introduc de fiecare data.
Revin. Sper ca ultimu paragraf, cu vina voastra, a parintilor, e tot cu ghilimele. Adica e normal sa se simta parintii vinovati ca odrasla nu sare de gloata, adica scoala, gindita ea asa, pt gloata nu ar trebui sa fie suficienta pt toti? De ce sa se streseze parintii, de ce sa impovareze copilul? Intreb si eu retoric, ca nu cred ca sint raspunsuri punctuale, sau poate sint.
Tot retoric ma intreb si de ce „pe vremea noastra” ce se facea in clasa era suficient pt toti, si n-aveam net si google si wikipedia. Si daca am inceput limbi straine dintr-a cincea, uite ca n-am ramas pe dinafara si comparat cu multe, multe popoare stam chiar f bine la capitolul asta. N-am nimic cu invatatul limbilor straine, doar si eu cu asta ma ocup, dar zic asa, ca o extra-presiune care se pune pe prunci de cind incep sa gingureasca.
Ma doare cind va vad pe toti parintii de scolari cum va dati cu capul de pereti, ma doare cind ii vad pe ei cum se chinuie (nepotu-mio de clasa a 2-a a primit ca sugestie de lectura suplimentara „Penes Curcanul”-wtf?), mi-e mila de generatiile astea de copii pe care se pune atita presiune si ma intreb unde s-a pierdut firul, de cind si de ce nu mai functioneaza? Ca eu nu pot sa ma pling de invatatoarele mele (2), ca desi eram cite 30 in clasa, ne-au scos la liman, am invatat ortografie ca lumea (tabla inmultirii mai tre’ s-o revizuiesc, bag de seama :) ). Nu sint nostalgica dupa anii comunismului, doar ma intreb de ce suparare acum, cu toata tehnologia si reformele si resursele vietii NU se poate.