Rad eu rad cand povestesc despre felul in care baietii mei inteleg uneori sa petreaca „quality time” unul cu celalalt, insa nu prea e rasul meu. Acum doua zile de exemplu, veniti de afara din parc si cam obositi, au pus-o de o mica incaierare, fiindca amandoi isi doreau acelasi obiect. Mai exact o oala de jucarie, din plastic, verde cu capac roz. Ati auzit bine, s-au batut pe o oala. David i-a luat-o, Radu a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil, si-a recuperat oala inapoi, dupa care s-a pus David pe urlat. Si nu s-a mai oprit. Dupa vreo cateva minute s-a dus Radu la el, din proprie initiativa, i-a intins oala in care pusese si o jucarie bonus, insa raul fusese facut. David a continuat sa urle, de nervi, de suparare, de oboseala inca vreo zece minute, si abia intr-un tarziu a functionat tinutul in brate. Sau cred ca nici macar nu a functionat, ci a ramas el fara benzina in rezervoare.
Ieri, alta distractie, de data asta cu public. Eram la Pescariu Sports & Spa, tocmai ii scosesem din piscina, imbracam si uscam de zor la ei. Ceasul rau, pisica neagra, bonei ii vine ideea sa le dea sa rontaie ceva si de aici s-a pornit iuresul. Ca nu aveam decat o punga. Radu urla ca vrea o punga doar pentru el, David urla, tinand strans punga, ca nu e punga lui Radu si ca e a tuturor. Intr-un final, reusesc sa impart in doua continutul, ii dau lui Radu punga cu jumatatea lui, urlete si mai intense, ca el vrea o punga NOUA, PLINA, doar pentru el. Si a urlat de s-a auzit pana la parter, in receptie, noi fiind undeva la subsol.
Si astea-s asa, cum sa zic, la ordinea zilei, ne pun nervii la incercare din plin, fiindca fiecare jucarie are potential de a declansa un mic razboi intre ei. Pe de alta parte, se joaca ataaaat de frumos, isi creeaza scenarii, isi spun povesti, isi impart roluri, daca nu-s multumiti cu imparteala se lasa cu o cafteala mica si tot asa. Cireasa pe tort, unul din jocurile lor preferate este sa incinga o repriza de greco-romane pe covorul din sufragerie. Motiv pentru care ma gandesc serios ca in viitorul apropiat sa ii dau la un sport de contact, nu la greco-romane, ca nu ma tenteaza sa ii vad in costumele acelea mulate :)
Anyway, ideea este zilnic ma mai surprind cu ceva nou, zilnic am o provocare noua de rezolvat si zilnic ma intreb „oare ce mai urmeaza?”. Si raspunsuri nu am mereu, nu stiu cat de bine fac ce fac, cum aplanez conflictele, cum reusesc sa ii multumesc pe amandoi, fara sa se simta vreunul neindreptatit. Pe subiectul asta sustine Urania o conferinta, pe 13 mai, la Capital Plaza. Si da, merg, fiindca dupa cum spuneam mai sus, uneori simt ca mi se termina rezervele de solutii, si pana acum nu am vorbit decat despre incaierarile verbale (sau fizice) dintre baieti, insa de multe ori mai e si Rebecca in peisaj, si lucrurile se complica.
Conferinta va tine 2,5 ore, incepe la 18:30, detalii complete aveti pe pagina Parent’s Toolshop si pana pe 27 aprilie aveti si un pret special, de 60 de lei de persoana. Dupa 27 aprilie pretul va fi de 80 de lei de persoana, asa ca eu va sugerez sa profitati zilele acestea si sa va inscrieti. As usual, Urania nu mai are nevoie de nici o prezentare.
