Vineri trasesem cu ochiul la piscina exterioara si vazusem ca era deja umpluta ochi si m-a incercat un sentiment de bucurie, ca hai, in sfarsit bifam si noi prima cura intensiva de vitamina D a anului. Dupa care m-am uitat la accuweather si mi s-a cam dus din avant, ca imi spunea un 87% sanse de ploaie, T-storms, short periods of rain. M-am rugat eu intr-un fel sa nu fie chiar atat de „accu” pe cat ii spune numele, insa dimineata de sambata ne-a relevat un cer foarte schimbator, asa ca ne-am cam pus pofta in cui pentru weekendul urmator.

Totusi, ne-am luat picioarele la plimbare si am mers in Bordei, mai ales ca baietii ne innebuneau de o gramada de timp ca vor din nou la „pacul cu tuneie”. Of course, ca ne-a si plouat acolo, indeajuns de mult incat sa fuga jumatate de parc si indeajuns de putin incat noi sa ramanem pe loc. Astia s-au bagat prin toate tunelele, noi am alergat in jurul instalatiilor, uneori ne mai statea inima in loc, ca ne asteptam sa iasa dintr-un tunel, si asteptam degeaba, copiii erau la doua tunele mai in spate. Dupa vreo doua ore ne-am mutat cu catel si purcel la jumatate de kilometru mai incolo, in cea mai mare ingramadeala si aglomerare posibila, numita festivalul …………….. turcesti. Porceala maxima, am mancat si niste placintele tubulare, si-un covrig cu miere, si multe multe portii de chiftele. In mod paradoxal, ajunsi acasa, baietii au mancat si tot castronul de supa de gaina inainte de a cadea lati pentru doua ore. La trezire, „vem in botanicaaa”. Ok, apuca-te imbraca-i iar, pregateste din nou ghiozdanelul, fa iar provizii, apa, servetele, umede si-uscate si porneste iar la plimbare. Botanica e inca sub imperiul lungilor ploi din aceasta luna, si inca este noroioasa, lucru care s-a vazut pe tenisii si imbracamintea baietilor. Recunosc, ca s-au si dus in explorari pe carari neasfaltate, ca Raducu a tras si o tranta, fiindca isi pusese in cap sa escaladeze delusorul de langa cascada si s-a facut ca un purcel, dar overall, de-asta sunt facute hainele, ca sa fie murdarite, nu?

Duminica am fugit la Cozieni, la Taramul Zmeilor, unde Rebecca avea lectia de calarie. Despre locul asta cred ca as vorbi ore intregi, fara sa ma plictisesc. Baietii abia asteapta sa treaca saptamana, pentru a merge la „Iafaiel, iepuiasi si pisicute”, de fiecare data trebuie sa ne pregatim cu mere pentru cai si morcovi pentru iepuri, si sincera sa fiu, cu aceeasi nerabdare astept si eu sa se faca iar duminica. Dupa Zmei ne-am reintors in Botanica, fiindca sambata ratasem expozitia de fluturi vii, iar ieri era ultima zi in care putea fi vizitata. Am plecat de acolo nitel dezamagiti, erau cativa fluturi ici si colo, totusi a fost interesant, fiindca au avut ocazia sa vada pe viu stadiile de dezvoltare ale fluturilor.  La bazinul mic al gradinii ne-am lafait in iarba (inca) necosita si-am cules un brat de margarete, pentru ceea ce avea sa devina prima coronita handmade a Rebeccai. Am ajuns acasa, am culcat flacaii, si in timp ce partea masculina a familiei sforaia in cor de zor, noi am pictat niste masti venetiene si am impletit coronita cu pricina, dupa care ne-am apucat de gatit: le-am facut sparanghel cu prosciutto la cuptor, cartofi noi prajiti (prima tura pe anul asta!), un sos de branza (ca nu am fost in mood sa fac sos olandez, mi-era ca stric bunatate de oua de tara) si o salata neaosa, cu rosii, castraveti, ridichi si tone de ceapa verde. Am mancat doar eu, Radu si Rebe din toate astea. baietii facand front comun cu „nuuuuu viau” si „bleah”. Ce sa zic, ne-am „sacrificat” noi si-am mancat sparanghelul. Care sparanghel, daca ar fi avut si pardalnicul ala de sos olandez langa el, ar fi fost divin. Next time.

Am terminat alergatura de weekend in parculetul nostru de la Opera, unde parca era demonstratie, atat de plin era de prichindei si parintii aferenti, iar Rebecca a stricat media de varsta cand a aparut si ea in parc (cred ca si David a avut un rol in asta, cu etatea lui venerabila, pentru ca peste 90% dintre copii aveau undeva intre 1 an jumate si trei ani). Ceea ce ma pune pe mine in fata unei noi dileme: unde ma duc cu fiica-mea, ca parcurile sunt deja overrated pentru dumneaei.

Avem si poze, le punem mai tarziu. Dam drumul la scriitura asa, deocamdata. Hai saptamana frumoasa sa aveti, plina de aventuri si de vreme frumoasa!