Advertiserii se folosesc fara nicio problema de copii in reclamele lor, si de fapt asta o fac de cand exista meseria lor pe lumea asta, no big news, insa asta nu sterge deloc din felul perfid in care o fac. Ce ma enerveaza si mai tare e felul in care continua sa propage niste comportamente si practici care sunt daunatoare.

Sunt doua reclame, nu le voi da numele aici, ca nu despre asta e vorba, care mi-au atras atentia, mai ales de cand am aflat de cea de a doua venire a lui Alfie Kohn in Romania. Reclamele, desi par absolut normale si actiunile din ele  pot fi regasite in peste 90% din familiile lumii civilizate, nu fac altceva decat sa perpetueze niste mituri care din punct de vedere stiintific au fost demontate de catre psihologi si cercetatori (nu cei britanici!) de ceva vreme incoace.

Prima din ele: copiii se joaca afara, pac, se stropesc cu apa, tatal participa si el, e soare, e frumos, se arunca in niste perne, joaca, joaca si iar joaca, atmosfera e destinsa, fericita, apare produsul, cum se face el, cum se toarna un caramel si apoi o picatura de ciocolata, si vai, vine mama cu cutia de bomboane, si toti se aseaza si mai in extaz pe canapea. Concluzia: dupa joaca relaxarea/odihna vine musai cu ciocolata.

A doua: copilul ii baga mamei printre hartiile ei, o scrisoare de la scoala. Ceva mai tarziu, mama da peste scrisoare, vai a luat copilul FB/nota zece cu stelute, uraaa, ce copil minunat am, ia sa ii dau eu o ciocolata, ca a invatat bine la scoala.

Da, am un ton ironic si peiorativ. Nu pot altfel. Pentru ca mesajele transmise catre parinti sunt ca asa este bine. Sa recompensezi copilul pentru nota, joaca frumoasa, whatever. Rezultatul e simplu. In timp copilul va performa doar pentru recompensa. Si ca orice factor motivator extern, in timp nu va mai fi indeajuns recompensa si isi va dori mai mult, si iata cum s-a invatat conditionarea, both ways.

Despre conditionare, cuplul malefic pedepse&recompense si nocivitatea acestor tehnici va va vorbi mult mai bine decat mine Alfie Kohn, peste FIX o luna (yeeey!) . Pe langa asta, in curand apare cartea sa, „Pedepsiti de recompense” (mama-mama, cat de bine suna titlul!).

„Strategia noastră fundamentală pentru creșterea copiilor, procesul de învățare al elevilor și conducerea angajaților se poate rezuma în doar cinci cuvinte: “Fă așa și primești asta.” Clătinăm un zăhărel (de la dulciuri până la comisioanele din vânzări) în fața oamenilor, într-un mod foarte similar celui în care am dresa un animal de casă.

Alfie Kohn ne arată că, deși manipularea prin stimulente a oamenilor pare să aibă succes pe termen scurt, aceasta reprezintă o strategie care până la urmă eșuează, iar efectele sale nocive persistă un timp îndelungat. Locurile noastre de muncă și sălile de studiu vor continua să decadă, argumentează autorul, până în punctul în care vor începe să ne îndoim de încrederea noastră într-o teorie a motivației derivată din experimente făcute pe animale de laborator.”  – mai multe detalii aici.

In prima parte a zilei vor fi dezbatute pedeapsa si recompensa si ce e in neregula cu cele doua:

„În mod convenţional, recomandările în creşterea copiilor iau două forme: ameninţările (pentru care se mai foloseşte şi eufemismul „consecinţe”) sau mita („întărirea pozitivă”). Fie ne facem copiii să sufere ca să-i „învăţăm minte”, fie îi ademenim cu bunătăţi ca să facă ce li se cere. În cadrul aceastei conferinţe, autorul american Alfie Kohn ne va arăta că recompensele şi pedepsele sunt două faţete ale aceleiaşi monede şi că niciuna nu cumpără mai mult decât obedienţa temporară a copilului.
Manipularea comportamentului – prin time-out, laude, privilegii oferite sau retrase – nu-i va ajuta niciodată pe copii să se gândească la ce fel de oameni îşi doresc să devină. În loc să-i încurajăm pe copii să-şi asume răspunderea propriilor acţiuni, îi facem dependenţi de pedepse sau de recompense. În loc să promovăm generozitatea şi compasiunea, îi deteminăm să se concentreze asupra consecinţelor pe care le are faptul că le fac pe plac adulţilor.”

In cea de a doua parte, vom afla cum si cu ce pot fi inlocuite: cooperare si intelegere.

„Alfie Kohn susţine că, pentru a-i ajuta pe copii să devină oameni buni, este important să abandonăm strategiile autoritare în favoarea unor abordării bazate pe cooperare. Nu veţi pleca cu o reţetă – căci este imposibil să oferi sfaturi care să se potrivească tuturor copiilor -, ci veți descoperi câteva linii directoare ce pot fi adaptate în funcţie de situaţia fiecărei familii sau clase. Angajamentul de a adopta un stil de educație bazat pe colaborare ne obligă să fim atenți şi la ce anume le cerem copiilor, nu doar la tehnicile prin care să-i determinăm pe copii să facă ce le cerem. Ne obligă să ne schimbăm presupunerile legate de motivaţia copiilor şi poate chiar cele legate de natura umană. Ne îndeamnă să avem curajul să ne imaginăm cum arată lucrurile şi din perspectiva copiilor şi să le oferim acestora un cuvant de spus în propria lor viaţă, renunţând noi la o parte din control. În fine, la baza tuturor strategiilor colaborative se află nevoia de a transmite clar celor mici că nu este necesar să ne câştige aprobarea, că îi iubim nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt. Acesta este, în fond şi la urma urmei, principiul de bază al parenting-ului necondiţionat.”

Cam atat. Sper sa ne vedem acolo, in numar cat mai mare.