Singura incercare a mea de a face pe food-bloggerul a esuat lamentabil intr-un folder pe care l-am descoperit cu intamplator, cautand cu totul altceva. Mai mult, eram sigura, dar sigura ca la un moment dat am si imortalizat reteta pe blog. S-a dovedit la o banala cautare ca nu era asa, motiv pentru care refuz sa las frumusetile astea de fotografii sa zaca uitate intr-un colt de hard-drive.

Reteta nu e alta decat placinta lui Jamie cu vita si bere, cunoscuta si sub numele de Jamie’s beef stew, pe net o gasesc in alte variante decat asta de fata,  oricum ar fi merge si ca placinta, merge si ca tocana, merge si rece, si calda, si goala si in combinatie cu un piure, merge ca gustare, dar si ca fel principal, merge oricum. Jur. Am facut-o in trecut de atat de multe ori incat o fac si cu ochii inchisi, si daca la trei dimineata ma trezesti din pat sa iti zic reteta, ti-o zic pe nerasuflate. Nu am mai facut-o de vreo opt luni, ceea ce ma trimite direct la Mega sa cumpar din cele trebuincioase.

Ce va/imi trebuie:

• ceapa – 2-3 mai marisoare, de preferinta rosie (da bine la look)
• 2-3 radacini de pastarnac (eu mai pun si patrunjel radacina) – daca e mai mult nu e bai.
• 2 morcovi mai zdraveni sau trei mai mititei
• cam 4-5 fire de telina, alea pe care le mai cheama si apio – nici din astea nu e cu suparare daca-s mai multe
• 1 cutie de Guiness, nu ne jucam cu alte beri brune, e clar?, merge si inca o jumatate, restul se poate bea in multele ore ce urmeaza
• cam 8-900 de grame carne de vita – aici eu am mers mereu fie pe muschi file, fie pe niste steak-uri la Mega Image, care sunt mai mult decat perfecte, avand in vedere ca totusi pretul este cam la o treime fata de muschiul de vita.
• rosii in conserva, eu folosesc fie Cirio, fie am in casa un fel de bulion homemade, in total e nevoie cam de 800 de grame
• ulei de masline, niste faina
• cimbru, rozmarin si dafin – ar fi cam musai sa le gasiti proaspete, nici nu sufera comparatie ca arome eliberate.

Acum incepe distractia.

1. Taiati in bucati, nici prea mici dar nici prea mari morcovii, pastarnacul, firele de telina si ceapa. Puneti-le in castroane separate, cel putin ceapa, ca se pun in momente diferite la gatit.

2. Carnea taiati-o tot cuburi, condimentati-o din plin cu sare si piper, dupa care presarati un pic de faina peste ea si amestecati usor, pana ajunge faina la toate bucatelele.

3. Intr-0 cratita mare puneti doua linguri de ulei de masline la incins (in fine, puneti ochiometric, ok?) si aruncati si carnea sa se rumeneasca nitel.

4. Dupa ce a prins cat de cat o culoare, adica dupa 3-5 minute, aruncati si ceapa. Incepe sa miroasa si sa miroasa bine. Cu toate astea, the best is yet to come.

5. Dupa vreo alte 5 minute, timp in care ati mai amestecat pe acolo, nu le-ati lasat de izbeliste, aruncati morcovii, pastarnacul, telina si ierburile si mai lasati-le si pe astea inca vreo cinci minute.

6. Dupa inca vreo cinci minute (stiu, ati pierdut deja sirul, dar credeti-ma, se atinge perfectiunea in reprizele astea de cate cinci minute) turnati berea. O aduceti la clocot si aruncati in lupta si rosiile din conserva sau bulionul, sau ce aveti.

7. De aici inainte, doua ore la foc mic, mic, sau poate chiar mai multe, pana carnea se topeste in gura, iar sosul scade pana capata o consistenta mai densa.

Daca mai simtiti nevoia de niste sare sau piper pe parcurs, go for it, faceti-va de cap. Nu mai am poze cu ea la final. Mai bine.

Dupa astea doua ore aveti doua variante:

1. Placinta, caz in care trebuie sa detineti si una bucata pachet cu aluat de patiserie (sau daca sunteti super grozavi, sa va faceti singuri aluatul, nu am link, nu am reteta si nu am nicio urma de knowhow in materie de aluaturi) si un ou batut, si un cuptor preincalzit la 180-190 de grade. Se poate face una singura, mare, sau mai multe micute de o persoana, forme de copt sa aveti pentru ele. Nimic complicat, ungeti formele un pic, puneti din tocana, acoperiti-o cu foaia de aluat, intepati-o pe ici pe colo, ungeti-o cu oul ala batut (voila de ce aveam noi nevoie si de un ou) si bagati-o la cuptor pana s-o rumeni aluatul.
2. Tocana, caz in care nu e nevoie nici de aluat, iar din oul ala, daca l-ati batut va puteti face o mini-omleta si cu asta basta. La tocana asta merge de minune un piure de cartofi si evident inca o cutie de Guiness.

NB: La o ora dupa ce am descoperit folderul cu pozele, mi-a iesit in cale reteta Alexandrei, tot cu bere. Dupa care mi-am reamintit de reteta Anei, care este fenomenala (reteta. Si Ana, ofc.). Acum trebuie sa ma duc undeva sa cumpar afumatura, dar din aia buna, neinjectata si naturala. Si bere, multa bere.