Dupa cum s-a putut observa de cand a inceput campania electorala noi nu am scris aproape nimic pe aceasta tema, nici pe blog si chiar nici pe conturile noastre de facebook. Mi se pare ca oricum este prea multa vanzoleala, prea multe „voci”, prea multe poze de profil care „tipa” spre ochii mei prin intermediul unui semn de exclamare.

Acolo unde am putut da hide, am dat. Sincer, imi prefer feed-ul calm si prietenos. E optiune personala. Da, deci asta e un motiv pentru care nu am scris nimic. Sigur ca mergem la vot, sigur ca avem cu cine sa votam, sigur ca nu e niciun secret din optiunea noastra, insa ni se pare oarecumva too much sa ne mai apucam si noi sa scriem ceva. Pentru ce si pentru cine? Oricum, facand o diagrama, orice am face, orice am spune tot se va lasa cu scantei, asa ca de ce sa ne agitam?  Nu-s genul care sa ma bag in sufletul omului si sa il agresez vizual si in scris doar ca sa arat ca optiunea mea rocks.

Oarecumva suntem, si eu si Radu, pe calapodul neamtului, daca intelegeti ce vreau sa spun.

Este un spectacol pe cinste in perioada asta desi, repet, am cam obosit, noroc ca mai e fix o saptamana de indurat. Cel mai mult ma distreaza acea categorie de oameni care nu mai departe de acum nici doi ani tipau sus si tare ca nu merg la vot si instigau mai departe la neexercitarea acestui drept, iar acum se bat cu pumnul in piept si tipa la fel de sus si la fel de tare ca trebuie mers la vot. Dumnezeu mai pricepe ce vor oamenii astia.

PS: Urmaresc cu placere jurnalul vizual al celor de la Decat o Revista. Este o finete in realizarea fotografiilor, un focus pe detalii care a lipsit nepermis de mult din peisajul autohton, chiar daca nici aici nu am gasit acea echidistanta pe care o visez.

Sus aveti fotografia mea favorita din aceasta campanie. Ii apartine lui Mircea Restea, si va sfatuiesc sa ii urmariti fotografiile, sunt spectaculoase! Si un articol proaspat aparut

Later edit: Faina campania Leo Burnett pentru Asociatia ProDemocratia.