O singura data in viata mea am votat din pura convingere, punandu-mi toata increderea mea in omul respectiv. O singura data nu am mers la vot pentru a alege raul cel mai mic. S-a intamplat acum 18 ani, si daca e sa ma uit in urma e un bilant extrem de trist pentru un om care, totusi, a mers fara exceptie la toate scrutinele locale, generale, legislative, prezidentiale, whatever.

Ma declar scarbita de toti cei care declara sus si tare ca se @#$% pe el de vot. Ok, e treaba lor, e dreptul lor, insa din cauza lor ajungem in niste situatii paradoxale. E si dreptul meu sa afirm ca mi-e sila de ei.

Sa va dau un exemplu simplu: de patru mandate incoace, aberatia numita Marean Vanghelie iese primar in Sectorul 5. La ultimul scrutin a iesit primar cu un scor de vreo 54% (turul 2) in conditiile unei prezente la vot de sub 45%. La un calcul matematic, intr-o lumea normala si fireasca, el a fost ales de sub 25% din oamenii cu drept de vot din oras. De fapt el nu a fost ales de aia 25% care au pus stampiluta pe numele sau, ci a fost ales si de toti aia care au preferat sa stea acasa.

Sa va mai dau niste cifre:

1990 – 86%

1992 – 76%

1996 – 76%

2000 – 65%

2004 – 58%

2009 – 53%

Este prezenta la vot, la alegerile prezidentiale.

Intre 1990 si 2009 e o prapastie, de cateva generatii. Am un feeling ca aia care au votat in ’90 (si sunt in viata, inca), voteaza si azi. Gaura neagra este in generatiile care au devenit apte de vot din 2000 incoace.

Si nu, nu imi mai spuneti ca lipsa de alternative, ca mereu raul cel mai mic, ca toti sunt o apa si-un pamant. Bullshit.

Ba, fete si baieti, mai intai trebuie sa dati ceva, ca sa primiti ulterior inapoi. Incepeti prin a va da votul cuiva. 

Alegerile reflectate pe blog de-a lungul timpului: Papadie si Herodot (iunie 2009), o parere post-prezindentiale 2009, despre drepturi fundamentale (2012), un articol patetic (2013), un altul plin de frustrare (2012).

 Foto