Cu febra am facut pace de mult. O perioada am privit-o ca pe un dusman, mostenire din mama-n fiica, preluata si de mine de la mama mea, care m-a crescut numai cu Capraru in biblioteca. Stiam procedura de urgenta. Incepe copilul sa faca febra? Trebuie sa o cobor cat mai repede, sa nu cumva sa sufere. Ca in orice alt aspect al vietii este un sambure de adevar si aici.
In primii ani exista riscul convulsiilor, care nu este deloc de neglijat. Se estimeaza ca 1 din 25 copii poate prezenta convulsii febrile si o treime din acestia ajung sa aiba recurente. Perioada in care acestea pot aparea este intre intre 6 luni si 4 ani, cu o incidenta mai ridicata intre 12 si 18 luni.
Convulsiile sunt niste experiente traumatizante pentru parinti, insa pentru copii acestea sunt, de regula benigne si nu pun in pericol viata copilului. Am in jurul meu mame care au trecut prin asemenea convulsii febrile, ma infior cand le aud povestind, deci da, chiar treci prin foc si sabie intr-un asemenea moment.
Ca o paranteza, copiii mei nu au avut niciun episod de acest fel, chiar daca am experimentat cu ei bariera de 40 de grade (39,8 a fost varful maxim masurat). Fiecare dintre ei a reactionat diferit la aceasta temperatura, pornind de la starea de apatie generalizata (that’s my girl, care de la banala 38 intra in silenzio stampa) si pana la starea de “nothing’s wrong with me” experimentata cu Raducu, culmea, in prima noastra vacanta in Delta (el jucandu-se absolut normal, la nivelul de agitatie care l-a consacrat).
Cu toate astea, mereu am fost in garda, si cred ca inainte de toate acesta este primul si cel mai important sfat pe care il pot da: de la primele semne de temperatura trebuie sa fii acolo, langa kinderi. Este o perioada tranzitorie, care trece, de aceea nu este un capat de tara daca punem restul treburilor personale “on hold” si ne concentram pe urmarirea copiilor. Nu trebuie sa ii vanezi cu termometrul din cinci in cinci minute, o simpla verificare cu mana in zona pieptului, sau un sarut usor pe frunte iti pot transmite cat de tare arde „situatia”.
Poate parea superficial tonul meu, insa febra chiar nu este un bau-bau. Este mecanismul prin care organismul copilul transmite faptul ca sistemul imunitar este pe pozitii si lupta cu infectia. De aceea este important sa il lasam sa isi faca treaba, noi actionand atunci cand este cazul, neintervenind altfel daca situatia nu o impune. Noi monitorizam, stam langa ei daca au nevoie, suntem carausi si generatori de buna dispozitie, perne, suport, you name it. Aici mai intra in ecuatie si instinctul de mama, pe care absolut toate il avem si care, good news, functioneaza, totul e sa stim sa il ascultam pe el si nu vocile venite din exterior.
Cand ar trebui sa intervenim si cum?
Intr-o prima faza, dupa cum am mai zis, putem ajuta organismul sa lupte singur, sustinandu-l prin diverse metode simple: dezbracarea este un prim pas si este recomandata, mai ales daca febra nu este insotita si de frisoane. Baile caldute, mai spre rece sunt si ele indicate, compresele mai reci (nici reci gheata, fiindca efectul este cel invers celui scontat), sosetele cu otet si/sau spirt (desi spirtul usuca infiorator pielea, si dupa aceea te chinui o saptaman cu unturi care de care mai grase sa elimini efectul unei singure aplicari de sosete cu spirt), reducerea temperaturii in incaperi, hidratare multa, cat mai multa.
Si da, de la un punct incolo medicatie. Nurofen pentru copii, de exemplu nu m-a lasat balta pana acum, la niciunul din cei trei copii, si il prefer fiindca nu are nici zahar si nici conservanti, gustul il adora oricat de rau le-ar fi (l-ar lua si sanatosi, atat de drag le e de el).
Zic ca nu m-a lasat niciodata la greu si o spun ca, din pacate, am avut destule si numeroase experiente “febrile”, de la enterocolite si otite, pana la pneumonii, bronsite si amigdalite. Fiecare copil cu panoplia sa de boli, uneori mixate in combinatii de cate doua sau, de aproape patru ani incoace in mix de trei.
As putea sa povestesc saptamani in sir de experientele noastre, invatamintele trase din ele, cat de intelepti am devenit in urma lor (sper!) si cat de mult ne-am relaxat, si chiar o voi face, fiindca aveti si voi de invatat din ele, mai ales daca sunteti proaspete mamici.
Trecand peste experienta mea, bogata sau nu, important este sa nu administrati niciodata copiilor medicamentele “dupa ureche” ci sa aveti mereu in vedere sfatul avizat al un specialist. Dar vom vorbi si despre asta intr-un articol viitor.
Sursa foto: © Jenny Schuck | Dreamstime Stock Photos
Foarte util articolul, mai ales pentru mamicile panicoase(din cand in cand ma inscriu in aceasta categorie). O singura obiectie as putea ridica: stiu ca sosetele cu otet/spirt fac minuni, probabil ca atunci cand febra nu cedeaza deloc apelezi cu incredere la orice(nu imi permit sa imi dau cu parerea aici, ca din fericire am fost norocoasa pana acum, 3 episoade cu febra in 5 ani ai Evei si unul cu 38 la Sofia – 1 an), dar spirtul ala nu numai ca usuca pielea, trece si de ea si patrunde in corp…si nu face tocmai bine…
e o solutie pe care nici eu nu o agreez si am folosit-o in disperare de cauza. spirtul nu prea are timp sa intre, imi amintesc ca se uscau aproape instantaneu sosetele, atata de mare era febra, insa la doua zile dupa a inceput sa i se ia un strat de piele. cu unguente multe, multe am reusit sa oprim procesul, o saptamana mai tarziu. deci nu, clar nu as recomanda, decat in disperare de cauza.
Nu-mi plac deloc starile febrile.. Si pentru noi Nurofen pentru copii este ajutorul in aceste situatii. Chiar weekendul trecut am avut un episod febril si mi-am reamintit faptul ca inca nu am cumparat un termometru mai performant si mai „prietenos” cu copii (acum au aproape 2 ani).
Ce tip/marca de termometru folositi voi?
Valentina, noi avem niste termometre intrarectale, cu varful moale si mobil. nu mai stiu de unde le-am cumparat, insa imi amintesc ca au fost scumpute (am luat doua), insa uite ca ne tin cam de cand s-a nascut raducu, si culmea, nu le-am schimbat inca bateriile.
Nu, nu e deloc bau-bau. Prima oara am fost ingrozita. Avea 11 luni, nu fusese bolnav nicioadat, eram paralizata cand am vazut termometrul peste 38.
Acum, la aproape 3 ani, Nurofen doar daca trece de 38,6 ; niciodata preventive sau din 8 in 8 ore. Doar daca sare din schema acestui 38,6.
A fost si cu peste 40..n-a facut convulsii, doar frisoane care au durat si 2-3 minute. La o enterocolita, la 1 an jumate.
Ca sa nu arda pielea, eu pun otetul (sau spirtul) in apa, apoi inmoi sosetele. Asa e diluat si nu mai arde. Asa facea Mama, care era asistenta pediatra, cand luta cu febrile mele.
Vio, daca iti poti imagina, prima oara cand a facut Rebecca febra a fost dupa ziua ei. Tot o enterocolita, cauzata de ceva virus luat de la locul de joaca unde-i facusem petrecerea, 39,7 in mijlocul noptii. a fost cam horror, dar am fost stapana pe situatie, aproape ca nu m-am recunoscut..
Cred ca exista un „muschi al stapanirii situatiilor de criza” pe care-l dezvoltam cand devenim mame:). Si eu sunt stapana pe situatie cand e criza, dupa ce trece…mi se taie genunchii si-mi trec toate grozaviile prin cap.. Dar dupa ce trece criza.
Desi speram sa nu aflu vreodata…am aflat ca pot sa fiu stapana pe situatie cand copilul e gata sa-mi moara in brate. La aceeasi enterocolita, in Bals, de la perfuzie cu antibiotic netestat dpdv alergie, a facut SOC ANAFALITACTIC la mine-n brate. Am fugit cu el in brate pana la ATI92 etaje mai sus!), am facut tot ce mi-au zis aia(pus masca oxigen, bagat dexa..da, eu, caci pe mine m-au pus..). Nu stiu cum. Nu stiu de unde am avut reursele. Stiu ca-mi bubuiau urechile si-n cap aveam un singur gabnd „o sa-mi moara in brate!”. Si, in timp ce asta era gandul meu, ii cantam si-i vorbeam ca sa-mi auda vocea. Dupa ce si-a revenit, adica a inceput sa respire fara masca…mi-am permis sa mi se taie genunchii si sa plang. 5minute, caci aveam de dus si restul de internare..
(M-am lungit in comentariu, dar cand aud cuvantul enterocolita ..am toate aceste flashuri..)
Important e ca in clipele alea ne adunam si ne focusam. Cred ca e un mecanism, sincer. Abia dupa aceea ne permitem sa ne linistim, sa plangem, sa respiram.
Nurofenul este de departe favoritul fetei mele. Problema este ca mie mi se pare innecacios, insa vad ca pe ea nu o deranjeaza deloc (gust si eu din ce ramane pe lingurita).
mi-as dori insa sa nu ajung in situatia de a-l administra.
:)))) ce tare, si eu fac la fel cu lingura! si la fel, si eu mi-as dori sa nu ajungem in situatia de a-l da….
La baietelul meu a functionat mai bine paracetamolul. cu el ii scade temperatura imediat, cu nurofen mai greu.
sirop sau supozitor?
Noi s-ar putea sa fi facut o reactie alergica dupa ultimul episod febril serios si deocamdata, suspect este fix Nurofen pentru copii. Nu o sa stim sigur pana nu facem o analiza cu un nume complicat, insa daca aflu sigur promit sa va spun….
Mai am o prietena care a patit asa, insa nu a iesit nimic la analiza cu pricina.
Nu e nimic surprinzator, sotul meu a facut odata reactie alergica la ibuprofen, substanta activa din nurofen. I s-a zis de la Municipal (ne-am dus de urgenta cu el, ca s-a umflat ca un balon in timp record) ca tot ce se poate sa fi fost reactie alergica la ibuprofenul asta, insa nu inseamna ca data viitoare cand va lua nurofen se va umfla din nou. ceea ce s-a si intamplat.
Deocamdata doi medici alergologi ne-au dat acelasi sfat: evitam administrarea nurofenului si facem analiza sa vedem daca e de la el. Partea ciudatica e ca poate avea sensibilitate chiar daca nu iese pozitiva analiza…
Test de provocare – sa i se administreze nurofen si sa observe reactia – abia dupa 4 sau 5 ani, iar puiul meu are doar 2 si jumatate…
Asa ca ramanem pentru contracarat febra cu paracetamolul, compresele, sosetele ude, baile caldute si impachetarile…