Cu febra am facut pace de mult. O perioada am privit-o ca pe un dusman, mostenire din mama-n fiica, preluata si de mine de la mama mea, care m-a crescut numai cu Capraru in biblioteca. Stiam procedura de urgenta. Incepe copilul sa faca febra? Trebuie sa o cobor cat mai repede, sa nu cumva sa sufere. Ca in orice alt aspect al vietii este un sambure de adevar si aici.

In primii ani exista riscul convulsiilor, care nu este deloc de neglijat.  Se estimeaza ca 1 din 25 copii poate prezenta convulsii febrile si o treime din acestia ajung sa aiba recurente. Perioada in care acestea pot aparea este intre intre 6 luni si 4 ani, cu o incidenta mai ridicata intre 12 si 18 luni.

Convulsiile sunt niste experiente traumatizante pentru parinti, insa pentru copii acestea sunt, de regula benigne si nu pun in pericol viata copilului. Am in jurul meu mame care au trecut prin asemenea convulsii febrile, ma infior cand le aud povestind, deci da, chiar treci prin foc si sabie intr-un asemenea moment.

Ca o paranteza, copiii mei nu au avut niciun episod de acest fel, chiar daca am experimentat cu ei bariera de 40 de grade (39,8 a fost varful maxim masurat). Fiecare dintre ei a reactionat diferit la aceasta temperatura, pornind de la starea de apatie generalizata (that’s my girl, care de la banala 38 intra in silenzio stampa) si pana la starea de “nothing’s wrong with me” experimentata cu Raducu, culmea, in prima noastra vacanta in Delta (el jucandu-se absolut normal, la nivelul de agitatie care l-a consacrat).

Cu toate astea, mereu am fost in garda, si cred ca inainte de toate acesta este primul si cel mai important sfat pe care il pot da: de la primele semne de temperatura trebuie sa fii acolo, langa kinderi. Este o perioada tranzitorie, care trece, de aceea nu este un capat de tara daca punem restul treburilor personale “on hold” si ne concentram pe urmarirea copiilor. Nu trebuie sa ii vanezi cu termometrul din cinci in cinci minute, o simpla verificare cu mana in zona pieptului, sau un sarut usor pe frunte iti pot transmite cat de tare arde „situatia”.

Poate parea superficial tonul meu, insa febra chiar nu este un bau-bau. Este mecanismul prin care organismul copilul transmite faptul ca sistemul imunitar este pe pozitii si lupta cu infectia. De aceea este important sa il lasam sa isi faca treaba, noi actionand atunci cand este cazul, neintervenind altfel daca situatia nu o impune. Noi monitorizam, stam langa ei daca au nevoie, suntem carausi si generatori de buna dispozitie, perne, suport, you name it. Aici mai intra in ecuatie si instinctul de mama, pe care absolut toate il avem si care, good news, functioneaza, totul e sa stim sa il ascultam pe el si nu vocile venite din exterior.

Cand ar trebui sa intervenim si cum?

Intr-o prima faza, dupa cum am mai zis, putem ajuta organismul sa lupte singur, sustinandu-l prin diverse metode simple: dezbracarea este un prim pas si este recomandata, mai ales daca febra nu este insotita si de frisoane. Baile caldute, mai spre rece sunt si ele indicate, compresele mai reci (nici reci gheata, fiindca efectul este cel invers celui scontat), sosetele cu otet si/sau spirt (desi spirtul usuca infiorator pielea, si dupa aceea te chinui o saptaman cu unturi care de care mai grase sa elimini efectul unei singure aplicari de  sosete cu spirt), reducerea temperaturii in incaperi, hidratare multa, cat mai multa.

Si da, de la un punct incolo medicatie. Nurofen pentru copii, de exemplu nu m-a lasat balta pana acum, la niciunul din cei trei copii, si il prefer fiindca nu are nici zahar si nici conservanti, gustul il adora oricat de rau le-ar fi (l-ar lua si sanatosi, atat de drag le e de el).

Zic ca nu m-a lasat niciodata la greu si o spun ca, din pacate,  am avut destule si numeroase experiente “febrile”, de la enterocolite si otite, pana la pneumonii, bronsite si amigdalite. Fiecare copil cu panoplia sa de boli, uneori mixate in combinatii de cate doua sau, de aproape patru ani incoace in mix de trei.

As putea sa povestesc saptamani in sir de experientele noastre, invatamintele trase din ele, cat de intelepti am devenit in urma lor (sper!) si cat de mult ne-am relaxat, si chiar o voi face, fiindca aveti si voi de invatat din ele, mai ales daca sunteti proaspete mamici.

Trecand peste experienta mea, bogata sau nu, important este sa nu administrati niciodata copiilor medicamentele “dupa ureche” ci sa aveti mereu in vedere sfatul avizat al un specialist. Dar vom vorbi si despre asta intr-un articol viitor.

Sursa foto: ©  | Dreamstime Stock Photos