La ora noua cand s-au anuntat primele estimari, si am vazut rezultatul sondajul IRES si Digi 24, tot ce am putut face a fost sa icnesc si sa izbucnesc in plans. Nu m-am asteptat, nu mi-am ingaduit sa sper, de fapt toate scenariile din ultimele zile au fost setate pe resemnare si plecare. Cu senzatia asta m-am dus dimineata la vot, un pic ametita, fiindca am adormit azi noapte undeva pe la 4 jumate dimineata, sau poate cinci, ca-n vremurile bune in care aveam bebelusi prin casa.
Asa ca la noua am rabufnit. Si mi-am adunat in plansul ala toate frustrarile din ultima perioada, toata speranta inghesuita undeva intr-un colt, toata dezamagirea adunata in 18 ani de votat raul cel mai mic.
Am fugit cu Radu in Victoriei, ne-am intalnit cu Talasman, cu prieteni dragi, cu Gena, care a venit cu branula la mana, fiindca are pneumonie, cu Lumi, al carei sot a stat azi la Paris vreo sapte sau opt ore ca sa voteze, cu Veronica, mama Lolei, sigur o stiti, care cu palaria ei cu boruri mari ne dadea clasa, noua, care iesisem in adidasi si gecile de ski.
Cu alte mii si mii. Dupa Victoriei a urmat marsul spre zona zero, Universitate, loc unde am auzit prin jur ca vine Iohannis. Am mers pe instinct, le-am zis prietenilor si lui Radu sa vina dupa mine, si m-am avantat in multimea din ce in ce mai deasa. Si da, acolo era. Un cadru, doua, trei, cinci, zece, si fix inainte sa plece, s-a nimerit el. Cadrul perfect al candidatului cel mai perfect pe care l-a avut tara asta in 25 de ani de „pseudo” democratie.
Candidatul care nu pornea cu nicio sansa. La fel cum pornise in 2000 la primaria Sibiului. Sibiu, multumim. Diaspora, multumim.
Oameni buni, avem presedinte.
Cam atat la ora asta.
Foto de aici. O puteti prelua, fara sa ma mai intrebati, atata timp cat mentionati sursa :)
Si da, online-ul a facut diferenta!
Sa stii ca si noi am plans de fericire sau poate ca o fost pur si simplu un act involuntar prin care ne-am descarcat de tot ce-am acumulat in acesti 25 de ani.
Aseara in strada am simtit bucuria ca sunt din nou liber pe tot parcursul marsului dar si ura fata de tot ceea ce inseamna coruptia in Romania. Cand am ajuns in dreptul sediului psd parca totul vibra ca huruitul unui cutremur care nu-ti poate provoca decat frica si senzatia ca sfarsitul ti-e aproape si sper ca asta sa le fi transmis coruptilor care erau in acel sediu.
Sunt convins ca a fost mai mult un vot anti ponta, anti baroni, anti psd, anti coruptie decat un vot pro Iohannis. Totusi, nu stiu daca altul in locul „neamtului” ar fi reusit sa ne mobilizeze si sa ne uneasca asa de tare. Acum, mai mult ca niciodata, sunt mandru ca sunt roman si ca presendintele meu si al vostru este Klaus Iohannis!
pe mine nu ma mai intereseaza daca a fost anti x, anti y sau pro. eu am votat pro, din inima, si cu toata convingerea, pentru prima data in 18 ani si atata timp cat s-a intamplat minunea, si s-a rasturnat scorul atat de dramatic, zau, daca mai vreau sa mai scormonesc sa vad cine si de ce a votat :) me happy!