„Mai, tati, tu de ce nu ne dai noua putere?” a izbucnit David pe drumul spre casa de la stadion.

„Cum nu va dau putere? Va dau in fiecare zi, prin fiecare pupic pe care vi-l dau!”

„Si mami? Mami cum ne da putere?”

„Eh, cu mami e alta poveste. Mami v-a dat la toti ani buni dubla putere prin lapte si acum va da si prin pupici. Ati supt de la ea toata puterea.”

A doua zi dimineata, ma trezesc eu tarziu, ca de obicei, Radu facuse laptele copiilor, pachetelul Rebeccai, cafelele noastre, aerosolii lui Raducu si o dusese si pe Rebecca la scoala. Eu „dormisem” pana la sapte dimineata pe canapea, pentru ca tusisem toata noaptea si la sapte ma mutase cu forta Radu inapoi in dormitor ca sa mai trag un pui de somn (pentru cine nu stie, eu de mai bine de trei saptamani ma scald intre raceala-laringita-sinuzita, in combinatii de doua luate cate trei si sunt cam la capatul puterii si al nervilor).

Ii imbrac eu pe baieti, ii duc la usa de la intrare, ii incalt, si cum ne vanzoleam noi acolo, da caciula, ia geaca, baga mana pe maneca, muta masinuta in mana cealalta, ma ia Raducu, imi trage mana langa el si imi aplica un sarut apasat de tot pe ea.

„Ti-am dat putere, mami!”