Vreau sa va spun o poveste adevarata. Mi-a luat ceva timp pana m-am decis daca sa o public sau nu. Poate ca citind, unii isi vor dori sa scrie si ei o poveste. Eu scriu si povestesc pentru ca simt ca trebuie sa o fac si imi doresc sa o faca si altii.

Povestea mea incepe intr-o zi de Septembrie atunci cand Bugs Bunny s-a intalnit cu Goofy si dupa o discutie de 15 minute au stabilit ca Bugs este persoana potrivita pentru a indeplini dorinta lui Goofy,aceea de a dezvolta anumite categorii de produse. Trebuie spus ca toata povestea are loc intr-o companie mare, companie cu un potential extraordinar de crestere si dezvoltare.

Bugs Bunny este un personaj cu experienta si familiar cu acele categorii de produse ce se doreau a fi dezvoltate. Bugs Bunny a acceptat oferta si apoi si-a facut treaba cu varf si indesat, cifrele si cresterile gandite au fost depasite cu mult fata de ceea ce s-a stabilit initial, dar nu despre asta vreau sa va povestesc.

Prin intermediul lui Goofy, Bugs Bunny i-a cunoscut pe adjunctii acestuia: Elmer Fudd si Spike the Buldog. Elmer si Spike erau numiti in companie si tongue man sau yes man. O vreme Bugs a lucrat sub stricta supraveghere a lui Elmer impreuna cu Spike. Dupa un timp, Spike a facut un pas inainte (spre dezamagirea lui Elmer) si a avansat in functie. Bugs a trecut si el in custodia lui Spike.

Dupa cum spuneam, Bugs Bunny este un personaj cu experienta si totusi, dupa aproape 20 de ani de munca a intalnit si a trait, intr-o companie cu peste 100 de angajati, lucruri despre care nu credea ca se pot intampla in 2014.

Bugs a intalnit pentru prima oara o cultura orientata spre putere dar fara valori si convingeri pozitive comune mai multor angajati. Practic totul se rezuma la dorinta a trei – patru persoane de a controla orice si pe oricine, la idee ca angajatul sau colaboratorul trebuie sa fie controlati permanent iar drepturile acestora sunt doar acelea de a munci si de a produce marja pentru companie.

Alte reguli interne, modalitati de calcul si analiza a productivitatii angajatilor, modalitati si formule de bonusare, se schimbau periodic fara anunturi prealabile si mereu, exclusiv doar in beneficiul angajatorului si al companiei. Bugs, la fel ca toti ceilalti angajati, era foarte derutat.

Intelegerile verbale erau facute doar pentru a tergiversa lucrurile iar intelegerile scrise erau fie neluate in seama, fie rastalmacite sau completate cu lucruri noi, pentru ca angajatii / colaboratorii sa fie aproape mereu dezavantajati. Bugs a descoperit pentru prima oara in viata lui formule de bonus la care se luau in calcul costurile cu angajatul la nivel de trimestru, realizari angajatului la nivel de trimestru, dar la final angajatul afla ca bonusul era limitat la o valoare egala cu maxim un salariu lunar. Bugs a cunoscut manageri care agreau impreuna cu angajatii targete lunare sau trimestriale iar daca acestea erau depasite inventau criterii si conditii noi doar pentru a nu rasplati angajatul.

Tot pentru prima oara, Bugs a intalnit asa numitele “facturari interne” prin care se dorea monitorizarea productivitatii angajatului. Lucrurile functionau ca intr-un joc de monopoly, cu bani virtuali, cu tarife necorelate in nici un fel cu realitatea pietei si cu angajati care inventau activitati din dorinta de a-si justifica activitatea lunara/trimestriala :).

Bugs a incercat de mai multe ori sa ii comunice lui Goofy si in scris si verbal atat nedumeririle si nemultumirile personale dar mai ales faptul ca jocul de monopoly se desfasoara dupa niste reguli noi inventate de Elmer si Spike care nu fac altceva decat sa acopere situatia reala cu cifre si rapoarte.

Adjunctii lui Goofy, Elmer Fudd si Spike aveau grija permanent ca ordinele venite de mai sus sa fie transmise mai departe dar doar dupa ce se asigurau ca ei erau cat mai putin afectati si deranjati de schimbari. Singura lor grija era aceea de a se feri de eventualele probleme pe care le puteau avea cu Goofy si care le-ar fi periclitat pozitia si de a acoperi incompententa unor personaje apropiate lor cum ar fi ciocanitoarea Woody.

Bugs si-a facut treaba si a decis sa plece. Din pacate pentru ei in compania lui Goofy, au ramas Mickey Mouse, Donald, Popeye si foarte multi alti buni profesionisti care se lupta zilnic cu Elmer si Spike pentru normalitate. Din pacate sunt, sigur ca mai exista multe alte companii in care lucrurile se intampla la fel ca in povestea lui Bugs Bunny.

Sfatul, morala povestii este aceea ca e bine, foarte bine sa cautati mereu sa aflati cat mai multe informatii despre locurile in care vreti sa mergeti sa lucrati si oamenii cheie din acele locuri. Altfel o o sa patiti la fel ca Bugs Bunny:

sursa foto: toonbam.com