Ieri dupa amiaza, pe masura ce ne apropiam de tara, corul bocitorilor din spatele masinii devenea din ce in ce mai puternic, repetandu-ne la nesfarsit: “Nu vrem acasa, nu vrem la Bucuresti, vrem inapoi la Ianis si la Irini”. S-a lasat si cu niste lacrimi, ce mai, melodrama in toata regula, cu bot, priviri incruntate, multi de “Bucurestiul e cacacios, nu imi place Bucurestiul, mie-mi place Thasos”. Si ii inteleg, oricat de legata as fi eu de Bucuresti, insula aia mi-a intrat in sange si aidoma sirenelor care ii ademeneau pe marinari si insula ne cheama la ea din ce in ce mai intens.
Cred ca am facut niste lucruri bune cu copiii astia ai nostri, fiindca parca s-ar fi nascut pe drum si pe plaja. Insula le vine perfect, nu imi amintesc sa ii mai fi vazut vreodata ATAT de fericiti. Si spun atat de fericiti, cu accent pe “atat”, fiindca nici macar inerentele lovituri si busituri nu au avut darul de a-i opri din joaca.
In total am facut peste 2000 de kilometri in aceste zile, din care peste 600 pe insula in cele patru zile pline petrecute acolo. Nu pare mult, insa pe o insula care are de jur imprejur 100 de kilometri, credeti-ma, este. Mai mult de jumatate din ei i-am facut pe niste serpentine ametitoare, drumuri semiasfaltate insa extrem de spectaculoase, pe muzica de U2, Keane, Muse sau Suie Paparude, cu niste copii extrem de curiosi sa vada unde ii mai ducem si ce vor mai descoperi la urmatoarea destinatie. Despre ele va scrie Radu cat de curand J.
Au stapanit plajele thassiene si nu s-ar fi lasat dusi de acolo. M-au impresionat prin faptul ca si-au gasit singuri mereu ceva de facut, si-au creat jocuri, au venit cu idei si scenarii, si asta in conditiile in care am fost de fiecare data singuri pe plaje, pe unele din ele nefiind nici tipenie de om pe o raza de cel putin sase kilometri, intr-o pustietate totala, fara semnal, fara vreo urma de civilizatie. Cine a fost pe Makryamos/Saliara stie despre ce vorbesc. Sau pe Agios Ioannis. Agios Ioannis este o umbra a ceea ce a fost odata, a fost preluata de niste rusi care vor construi un hotel imens, toata zona a fost defrisata, ramanand doar amintirea locului perfect care a fost candva. Mi-a venit sa plang cand am vazut distrugerea, cand am vazut ca nu au mai ramas decat cele patru trepte albe care candva duceau la terasa. Se pare ca nu distrugem numai noi, mai distrug si ei.
Am venit arsi de soare insa teribil de fericiti. Ne-am incarcat bateriile cu peisajele perfecte ce ni s-au aratat in fata ochilor si ne-am promis ca vom face in asa fel incat sa revenim din ce in ce mai des acolo si din ce in ce mai mult.
Thassos-ul e cam la 650 de km distanta de Bucuresti. Pentru noi distanta asta nu mai este nimic, si credeti-ma cand acolo te asteapta atata frumusete, distanta chiar nu mai conteaza. Dati-le credit copiilor, lasati acasa temerile legate de un drum lung, copiii se acomodeaza extrem de usor, totul este sa ii lasati sa o faca in felul lor si in ritmul lor. Am mai spus-o si o voi mai spune, toate limitarile sunt in capul nostru, noi suntem cei care cream dificultati. Pentru ei totul este foarte simplu. Si cand le vezi sclipirile de bucurie pura din privire, va garantez ca 650 de kilometri cu 1, 2 sau 3 copii vor disparea ca prin farmec.
Minus – nu s-a putut face baie
Mare plus – am vazut o insula atat de verde si de plina de flori cum nu mi-am imaginat ca poate fi!
PS: Mana sus pe cine intereseaza sa afle traseul cel mai ok prin Bulgaria. Banuiesc ca acum avem destula expertiza, tocmai am bifat drumul cu numarul zece ieri :)
PPS: Sa pun poze de pe Agios Ioannis? As cam pune, nu de alta, dar sa nu fiu singura deprimata.
da, vrem sa aflam traseul prin Bulgaria! ;)
Eu vreau sa stiu :) Plecam in iunie in Paralia Katerini dar banuiesc ca traseul prin Bulgaria e acelasi!Avem doi copii micuti si maaari emotii pe drum!
Si eu iubesc mult Thassos-ul. L-am vazut de 2 ori si multe alte locuri din Grecia in cei 15 ani de cand tot mergem pe acolo. De cand am nascut nu am mai mers si mi-e asa un dor…asa ca pune poze sa mi-l mai alin putin. Ultima oara cand am fost plangeam in masina pe drumul de intoarcere ca eu vreau o casa acolo, as servi si la taverne pe malul plajei, numai sa nu mai plec de acolo.
Ar fi f folositoare cateva sfaturi pentru cei care vor sa faca acest drum cu un copil(1 an) si caruia nu-i place in masina:)
:)) o sa incerc sa fac o lista de activitati si idei. adevarul este ca acum noua ne e simplu, fiindca sunt trei, au mai crescut si se intretin unul pe celalalt (mai putin cand se incaiera!)
Trebuie sa recunosc ca m-au cucerit pozele postate de tine pe Facebook din Thassos. Noi suntem in cautare de destinatie pentru vacanta de vara si datorita tie ne tenteaza tot mai mult aceasta destinatie. :)
Eu am mers de mai multe ori in Corfu, era minunat acolo, dar parca treptat s-a pierdut farmecul din cauza aglomeratiei, asa ca ne reorientam spre alte variante. Astept cu interes sa citesc ce ne va povesti Radu despre plimbarile voastre pe insula.
Raluca, sa stii ca nici Thassos-ul nu e foarte gol. Si multi se „plang” ca e prea plin de romani (culmea!). eu nu intru in aceasta categorie, plaje sunt enorm de multe, pentru absolut toate gusturile, nationalitatile, preferintele, etc.