Ieri dimineata, cat am iesit eu sa alerg, Radu a stat cu copiii si a avut taskul important de a stabili care este programul pentru ziua respectiva. Cand m-am intors mi-a zis „mergem la Muzeul Militar?” si instantaneu m-am dus cu gandul la miile de dati in care am trecut pe langa el, fara sa intru vreodata acolo. Daaa, am raspuns, gandindu-ma ca baietii vor fi topiti de incantare cand vor ajunge acolo. Si nu am fost prea departe de adevar, amandoi intrand in vrie, dorind sa mearga in patru directii deodata si fiind disperati sa vada cat mai mult si cat mai repede.

Muzeul arata senzational, este extrem de interesant, daca nu ati ajuns acolo merita sa va faceti drum si timp sa il vedeti. Merita chiar si intr-o zi cu soare, mai ales ca o parte importanta din exponate sunt in curtea interioara, in aer liber. In una din cladiri este o colectie impresionanta de costume militare pe care am vazut-o pe repede inainte, fiindca baietii nu au percutat la fireturi, dantelarii, stofe si alte detalii artistice si tot acolo este colectia de arme, o istorie, de fapt a armelor, din perioada preistorica si pana in ziua de azi. Not my favorite, dar recunosc ca am admirat niste arbalete si niste sabii migalos faurite.

Cu toate astea, punctul culminat nu a fost nici cand am vizitat tancurile, sau cladirea cu harnasamente, ci faptul ca exact cand eram noi pe acolo Dumitru Prunariu a intrat in cladirea dedicata aviatiei, impreuna cu o delegatie. Omul acesta a fost unul din eroii mei din copilarie, fiind primul roman ce a ajuns in spatiu si, fiind de fapt, singurul roman care a reusit aceasta performanta. Am stat si l-am ascultat fascinata, teribil de emotionata si i-am zis lui Radu ca eu nu plec de aici pana nu le fac baietilor o fotografie cu el. Baietii mei, usor nedumeriti de ce mama a luat-o razna de vrea sa le faca poza cu un strain, au acceptat pana la urma sa faca poza si iata cum detin acum una din cele mai pretioase fotografii facute vreodata de mine.

Stiu ca ei nu au inteles acum, desi le-am explicat cine este domnul cu care s-au fotografiat, insa atunci cand vor creste vor sti ca intr-o duminica oarecare s-au intalnit cu un om care pe vremea cand mama lor avea patru ani, a petrecut o saptamana in spatiu si vor pretui acea amintire asa cum se cuvine.

Funny thing: am pus poza pe Facebook, fara sa spun si cine e in fotografie si reactiile au fost zero. Mai mult au atras atentia cele doua tricouri cu Darth Vader. After all, e mai vedeta decat dl. Prunariu :)

PS: Copilul meu mic a dorit sa ii fac aceste doua fotografii. Nu stiu daca a realizat ce incarcatura simbolica, insa pe mine m-a frapat si emotionat.