Ca nu exista standarde, reguli, limite, restrictii.
Ca somnul este cu ups and downs, cu nopti mai bune si nopti mai proaste si ca privarea de somn este cumplita.
Ca diversificarea are loc atunci cand copilul si-o doreste, nu cand spune medicul.
Mi-as fi dorit sa am cunostintele pe care le posed acum, mi-as fi dorit ca la momentul respectiv sa nu plec urechea in stanga si in dreapta, mi-as fi dorit sa am mai multa incredere in instinctele mele, sa am capacitatea de a le deosebi de tot zgomotul ce ma inconjura.
M-ar fi scutit de enorm de multe batai de cap in primii doi ani de viata ai Rebeccai.
Unele patternuri le-am continuat si la David, mult mai putine ce e drept, dar totusi am reusit ca si la al doilea copil sa imi ingreunez viata, cand de fapt totul ar fi putut fi extrem de simplu.
Last but not least, mi-as fi dorit sa am niste oameni care sa imi explice in mod logic, rational si argumentat de ce se intampla anumite lucruri si cum pot eu gestiona totul, punand mereu pe prim plan nevoile si bunastarea copilului echilibrul sau emotional dar pastrandu-mi si eu, in acelasi timp, toate mintile la purtator :)
In ceea ce priveste somnul, oh, Doamne! nici nu stiu cum am reusit sa supravietuiesc ultimilor cinci ani. Ore intregi pierdute, zeci de treziri pe noapte, momente in care nici nu mai stiam pe ce lume sunt, ce zi e azi, daca e 1 noaptea sau 6 dimineata, combinate cu cateva momente in care am trecut prin panica reala si autentica, fiindca nu imi mai aminteam ce am facut cu copilul. Imi vine sa zambesc acum ca totul a trecut si e undeva in spatele meu, intr-o ceata din ce in ce mai deasa, insa atunci nu prea era de zambit. Chiar si acum, cand se fac aproape doi ani de cand mezinul a inceput sa doarma toata noaptea, eu inca ma refac.
Privarea de somn este cumplita. Am fost in cele mai adanci si intunecate abisuri mentale din cauza privarii de somn, stiu ca te poate transforma din om in neom. Si ma bucur totusi ca mi s-a intamplat in forma cea mai acuta la al treilea copil, desi nici primii doi nu au fost niste cuminti in ceea ce priveste somnul, pe parcursul primilor doi ani de viata, avand atat experienta acumulata, certitudinea ca la un moment dat lucrurile se vor schimba (cu toate ca in miez de noapte, la a „n”-a trezire asta cu luminita de la capatul tunelului e vax albina), si intelepciunea de a imi pastra echilibrul mental.
Insa o mama proaspata nu are asa arsenal la dispozitie. In schimb are un milion de voci in jurul ei care ii spun ca bebelusul trebuie sa doarma x ore, sa manance din 3 in 3 ore, ca de fapt bebelusul e un mic santajist emotional, ca „se-nvata-n-brate”, ca trebuie sa simta fermitatea si autoritatea ta ca parinte inca din primele luni, ca altfel vai si amar se alege de fundul tau cand o creste mare, ca te va calca in picioare, ca daca tu nu esti in stare sa ii faci un program acum cand e mic, cum te astepti sa fii ca parinte cand va creste. Suna cunoscut? Suna!
Pe 6 iunie la Rin Grand Hotel vine o doamna, Sarah Ockwell-Smith, expert international pe probleme de somn, care va prezenta o serie de metode, sustinute stiintific cu studii, blande si delicate, menite a-i ajuta pe copii sa doarma mai mult si mai bine si pe parinti sa isi pastreze toti neuronii intacti. Metode care au in prim plan respectul, dragostea si intelegerea fata de copii.
Intr-un fel mi se pare cumplit de trist ca este nevoie sa vina un specialist sa ne arate ce ar trebui sa facem astfel incat copiii nostri sa doarma linistiti si noi alaturi de ei. Si totusi este o nevoie acuta de o astfel de persoana. Si ma bucur ca exista o asa persoana si ca focusul nu e pe parinte si privarea sa de somn (desi nu minimalizez parintele in vreun fel, facand aceasta afirmatie) ci este pe copil si bunastarea sa, fizica emotionala si de care mai vreti voi.
Asa ca, daca sunteti cumva in liga parintilor proaspeti care si-ar dori sa invete ceva complet nou despre somnul copiilor lor sau daca sunteti in liga viitorilor parinti care isi fac vara sanie si iarna car, poate ar trebui sa mergeti sa o vedeti pe Sarah pe 6 iunie.
Despre partea a doua a conferintei intr-o alta postare, ca e si acolo mult de scris, cu multe patanii…
Informatii complete pe site-ul Totul despre mame.
Hai mai Bogdana, specialist in adormit copiii. Eu zic ca o luam razna. Acum 6 ani, cand m-am apucat sa lucrez cu copii, am fost trimisa la o cresa. Una din atributii era sa adorm copiii. Si erau multi. 30 si 4 adulti. In viata mea nu am adormit copiii. Stii cum mi-am facut mana, fara nici un specialist.
Si inca ceva. Toti specialistii astia din culturi anglo-saxone vin in culturi latine. Nu prea se pupa nimic. Crede-ma. Locuiesc in Londra. Imi aduc aminte, la cursul de teoria atasamentului, proful ne-a pus o multime de fime sa analizam interactiunea mamei cu copilul. Cine crezi ca interactiona cel mai bine: mama latina, lucru pe care il observase si proful. Pt ca venea din suflet, era dincole de cuvinte.
Ai si tu dreptatea ta, si am zis-o si in articol, ca mi se pare extrem de trist ca am ajuns sa avem nevoie de asa ceva… Insa sunt o gramada care fac CIO, si nu o fac nici din rautate, nici din rea credinta, ci pur si simplu nu stiu ca exista si alternative. Nu sunt constienti de efectele pe termen lung. Plus, noi poate nu ne-am intalnit cu situatii in care copiii sa aiba reale probleme de somn, si parintele sa ramana fara solutii si alternative.
M-am intalnit cu atatea povesti, atatea situatii, si pe propria-mi piele si din auzite, incat am ajuns la concluzia ca „niciodata sa nu spui niciodata”. Experientele tale si cu alte mele sunt niste picaturi intr-un ocean, nu inseamna ca daca tu te-ai descurcat, oricine o poate face, oricine are la indemana tool-urile aferente, etc.
Articolul l-am scris din proprie initiativa, nu sunt nici partener la conferinta, nici nu voi participa, am trecut de mult de faza cu somnul si diversificarea, pur si simplu am simtit nevoia sa scriu si sa o recomand.
Si eu am aceeasi parere, ca si Mihaela. Apoi, mi se pare ca aceste evenimente sunt, cumva, frectie la picior de lemn: la finalul lor, afli ca sunt tehnici si metode, insa fiecare copil este unic si s-ar putea sa nu mearga la el ce merge la altii. Eu, una, m-am dus la un eveniment care promitea sa povesteasca despre cum sa cresti fetele dincolo de stereotipurile de gen si am plecat de acolo fara sa aud macar informatia de baza pe care o am din cetiri din zona feminista.
Am o fosta colega de liceu care m-a sunat dezolata ca fata ei nu doarme, cu tot cu sfaturile pe care le primeau de la sleep coach (parca asa-i zice) si cu tot cu banii de ii plateau. Si m-a sunat pe mine, care I-am spus, pe gratis :D, ca trebuie sa aiba rabdare si sa nu se uite in gura tuturor celor cu prescriptiile in protap.
Din pacate, cum zice si Mihaela, am ajuns intr-un punct taaaare ciudat daca facem o conferinta despre adormitul copilului si desemnam un individ ca fiind „expert international in adormit copiii” (ala nu trebuia sa fie un povestitor extrem de bun…?)