Ne „mandrim” de atatia ani ca traim in secolul vitezei si pe masura ce trece timpul vad din ce in ce mai putine beneficii ale unui astfel de trai. Poate cel mai trist lucru este ca am uitat aproape de tot sa vedem in perspectiva, pe termen lung. Si nu vorbesc acum de ce lasam mostenire generatiilor urmatoare, nu ma duc chiar atat de departe.
Insa nu suntem capabili nici macar sa ne mai imaginam ca ceea ce facem acum, on a daily basis, va avea un impact mai mare sau mai mic asupra noastra in viitor. Spunem ca alimentele organice sunt prea scumpe, si unele chiar sunt si spunem noi ca facem alegeri rationale, cumparand uneori mai ales in functie de pret, deci facem economii, insa nu suntem capabili sa estimam cat ne va costa in viitor aceasta economie. Economisim acum, pentru ca mai tarziu sa avem bani pe care sa ii cheltuim pe medicamente care sa ne scape de bolile pe care le-am facut consumand ani de zile produse cumparate rational.
Un institut, suedez de felul sau, care se ocupa cu studiul mediului a realizat un test/studiu pilot pentru COOP, cea mai mare asociatie a producatorilor/comerciantilor de legume din Suedia, prin care au monitorizat timp de doua saptamani o familie cu trei copiii. Oamenii nu mancau deloc organic, dupa cum declara mama toate fiind mult prea scumpe pentru bugetul familiei si timp de doua saptamani au trecut exclusiv la mancare organica. Mai mult, toate produsele de menaj si intretinere au fost schimbate. In toata aceasta perioada a fost testat zilnic nivelul pesticidelor si al altor chimicale in urina. Ce a rezultat? puteti vedea in filmuletul de mai jos.
Filmuletul nu are si traducerea in engleza, insa aveti o subtitrare disponibila aici.
Dincolo de impactul emotional, studiul afirma ca nivelurile initiale de chimicale din organism erau oricum in limite normale si nu puneau in vreun fel la risc sanatatea copiilor, insa pe termen lung nu pot spune care ar fi efectele mixului dintre aceste chimicale si a prezentei lor permanente in organism, chiar si la niveluri considerare „acceptabile”.
Ce e fantastic, tinand cont de capacitatea fenomenala de recuperare a copiilor, este ca la copii au disparut aproape in totalitate reziduurile chimice (vedeti raportul complet pentru tabele si grafice)!
Acum, nici eu nu zic sa mergem in vreo extrema. Zic doar sa fim constienti de faptul ca ar trebui sa ne obisnuim sa punem calitatea produselor pe primul loc si nu pretul, sa mancam mai putin dar mai bine, sa reinvatam sa ne bucuram de gatitul acasa, in familie, impreuna si sa mergem din ce in ce mai mult pe produse locale, pe alimente de baza in dauna semipreparatelor. E un start bun si asta.
Raportul complet il aveti aici – in engleza, thank God!
