Carl Gustav Jung a spus: “daca te uiti in afara visezi, daca te uiti inauntru te trezesti”.
Vorbele astea probabil ca se potrivesc foarte bine oricarei persoane singure care incearca sa isi gaseasca calea. Eu insa cred ca ele sunt mult mai potrivite unui cuplu, unei familii. Fiecare dintre noi a visat la relatia perfecta si tot fiecare din noi atunci cand a privit mai atent a descoperit ca mai are de lucru, mai mult sau mai putin, pana cand va reusi sa se apropie de aceasta.
Mie unul mi-a luat mult timp (si inca nu am terminat) pana cand am inceput sa privesc inauntru, sa privesc si in urma, sa incerc sa inteleg ce anume ma face sa ma port intr-un anumit fel in cuplu si in familie. Recunosc sincer ca nu am citit foarte mult pe acest subiect, poate am avut norocul si deschiderea sa inteleg anumite lucruri mai repede, am avut oportunitatea de a avea langa mine anumiti oameni cu care am putut sa discut si mai ales am gasit dupa indelungi cautari, partenerul care sa aiba rabdare, intelegere si putere sa imi explice unde gresim in relatia noastra.
Am incercat mereu sa corectam impreuna. Nu pot spune ca suntem o familie si un cuplu perfect dar pot spune ca fiecare din noi doi separat si impreuna cautam mereu sa intelegem si sa schimbam lucrurile care pot afecta relatia noastra.
Ma tot uit in jurul nostru, la cuplurile cu care intram in contact si vad multa imagine si foarte putine parteneriate reale. Remarc o tendinta de a-ti etala din ce in ce mai mult realizarile, nunta fiind poate cea mai vizibila dintre ele. Noi nu suntem casatoriti, vedem si acest lucru intamplandu-se candva, intr-un viitor, dar nu ne concentram pe acest aspect, fiindca este doar un detaliu. Mai important pentru unii, “sa intre in randul lumii”, mai neimportant pentru altii…
Valoarea unei relatii nu este data de (in)existenta hartiei, a cununiei si a nuntii, este data de miile de clipe si de momente traite in doi/trei sau mai multi. Este data de felul in care fiecare alege sa reactioneze in situatiile dificile sau conflictuale. Este testul timpului petrecut impreuna. Am putea spune ca noi suntem sudati si prea mult testati. Nu e chiar asa, nu curge numai lapte si miere, nu este totul roz. Fiecare a venit cu un bagaj supradimensionat de experiente, mai fericite sau mai putin fericite, bagaj ce si-a pus amprenta adanc in felul in care noi reactionam. El s-a adaugat peste baza construita in propria familie. Totul este atat de bine inradacinat incat este nevoie de multa, multa munca pentru a schimba anumite automatisme.
In cautarile noastre, in incercarea de a intelege mai bine anumite lucruri, am aflat si despre Imago Relationship probabil una din cele mai eficiente metode de a crea relatii mai puternice si mai ales parteneri constienti. Harville si Helen cei doi creatori ai teoriei IMAGO vor fi prezenti pentru prima oara in Romania saptamana aceasta. E unul din lucrurile de neratat pentru cei care isi doresc sa isi inteleaga propriile relatii cu partenerii lor, cu copiii lor si vor sa imbunatateasca, sa schimbe, sa evolueze. Mai aveti doar o zi in care va puteti inscrie la conferinta organizata de Harville si Helen.
Locuri mai sunt, putine, dar mai sunt, sambata e ziua dedicata relatiilor dintre parteneri iar duminica este ziua relatiilor dintre parinti si copii….fiindca si acolo e la fel de mult de munca in tara noastra, fiindca bagajul cu care venim din propria copilarie este al naibii de greu.
Daca totusi nu puteti ajunge, va recomand sa cititi cartile lor publicate la editura Herald.
Eu sunt casatorita de (cred ca se fac) 7 ani si nu vad sub nici o forma la ce serveste hartia aia. Ceremonia religioasa, da, a servit sa-mi fac mama si bunica fericite pentru ca, la vremea aia, inca mai eram dispusa sa fac asa ceva. E drept, a fost o petrecere frumoasa, dar, de banii aia, puteam face mai multe petreceri frumoase, oricand ni s-ar fi nazarit, in orice loc ni s-ar fi nazarit :P.
Hartia, in sine, cred ca ar ajuta fix in situatia aia pe care o excluzi si ti se pare cu totul si cu totul improbabila si oribila in momentul in care o semnezi (cel al casatoriei) – aceea in care ajungem sa ne dam cu tigaile in cap, in incercarea de a pune laba pe cat mai multe din ele (ca-s tigai, ca-s fotolii, masini, sau, mai trist, copii :-((). Cumva, e un contract nuptial care iti da dreptul sa-ti iei inapoi ce ai pus la comun, material vorbind, in cazul in care relatia a ajuns sa mearga atat de prost, ca nici macar omeneste nu ne mai putem intelege…
Ajuta asta relatia emotionala? Depinde de fiecare. In cazul meu, a fost fix egal.
Mai ales ca ne-a luat acesti 8-9 ani sa ne apucam sa ne mearga bine, emotional si relational vorbind :-)). Incerc acum sa-mi dau seama ce avem dupa 8 ani si n-am avut dupa 3-4, poate as scoate si eu o carte si m-as apuca de conferinte :P.
Foarte frumos ai scris Radu. Imi place si sunt de acord cu tine. Sper sa il citeasca cat mai multi.