Ziua de sambata ne-am petrecut-o ca doi porumbei la RomExpo, insa nu am apucat sa ajungem nici la BookFest, nici la PetExpo si de fapt la niciun expo de pe acolo, fiindca am fost in cantonament de cuplu. Si a fost o experienta cel putin interesanta. Nu voi impartasi mai nimic, fiindca a fost totul la un nivel indeajuns de personal incat sa fie cel putin irelevant pentru oricine ar citi. Presupunand ca as scrie :).
Totusi, stiu ca multa lume nu a putut ajunge acolo, si cred, cu toata convingerea ca nu e vreun capat de tara si ca si cartea poate fi de mare ajutor. La finalul zilei, Helen a spus un lucru extrem de adevarat: acest instrument al lor, dialogul Imago, folosit cum trebuie, cu consecventa, face inutila orice terapie de cuplu. Instrumentul in sine, odata ce ajungi sa intelegi ce este, ce reprezinta, este de o simplitate dezarmanta. Si tocmai pentru ca este atat de simplu, din cauza atator conditionari la care suntem expusi inca de mici, ne este teribil de complicat sa il folosim. Fiindca dialogul, acela real, autentic, bidirectional, nu prea mai exista in relatiile actuale.
Ne-am pierdut mare parte din capacitatea noastra de a il asculta pe cel de langa noi, de a-l asculta cu toata fiinta, constient, nu pentru a-i da replica, ci pentru a-l ajuta cu adevarat si pentru a vedea exact ceea ce doreste sa ne transmita.
Ni se transmite din „n” directii, inca de cand suntem mici ca vorbitul e activ si ca ascultatul este pasiv, cand de fapt ambele sunt la fel de active si la fel de pline de substanta.
La fel, zilnic suntem bombardati cu mesaje negative, din toate directiile si ajungem sa credem ca asa arata normalitatea. Nu.
In rest, nimic nou.
„Incompatibilitatea sta la baza casatoriei si a oricarei relatii intime”
Va las sa rumegati in liniste :)
PS: Cartea o gasiti, inca redusa, aici.
Photo credit Cosmin Tuduran.
Later edit: David a venit acasa si ne-a spus ca s-a indragostit de Alexia. Si ca si ea il iubeste si ca vrea sa se casatoreasca cu ea.
