Totul a pornit de la comentariile la articolul cu stereotipurile feminine reinterpretate sub forma unor ilustratii. well, deja se tot contura de la o vreme incoace si directia asta (intalnirea cu Gabi Urda in perioada campaniei „Esti unica, alege personalizat!” a fost de natura sa ma porneasca si ea pe acest drum) si momentul decisiv a fost in ziua Digital Divas, unde, am avut ceva similar unei revelatii.

Ce am remarcat acolo au fost extremele. O masa imensa de fete, tinere, toate activand fie pe fashion, fie pe beauty care insa aveau lacune imense in ceea ce priveste notiuni de baza de stil, si in contrapondere, un numar mic de femei extrem de bine accesorizate, un fel de haute couture al digitalului feminin, la care muritoarea de rand nu poate decat sa viseze. Si undeva intre eram eu si inca o mana de femei.

Revelatia a fost ca pot, si vreau, si am si baza necesara sa tin un jurnal de stil. Cu subiecte de fashion, poate si de beauty (desi mi se pare ca pentru a fi un blogger de beauty trebuie sa ai cunostinte serioase in materie, nu oricine poate scrie reviewuri pertinente, argumentate si mai ales sincere despre un produs sau altul), in fine, sa scot in lume si latura asta a mea, care exista de o gramada de timp, dar care nu prea a fost evidentiata pana acum.

Moda, la fel ca si alte zone cu o componenta artistica, este extrem de subiectiva si mai ales trecatoare. Stilul, de pe alta parte, nu prea are moarte.

Radiografiind blogosfera de fashion de la noi, pe care o urmaresc de ani buni, singurele care se remarca sunt varfurile, care deja au inceput sa dea dovada din ce in ce mai mult de excese si sa piarda contactul cu lumea reala. Se face abuz de „constructie”, de piese cat mai teatrale, directia este de indepartare de ready-to-wear, pictorialele sunt din ce in ce mai elaborate, exclusiviste, fotosopate (veti vedea ca urasc, la propriu, asta!). Pe de alta parte, tendinta pe blogurile de fashion din afara este de naturalete, spontaneitate, focusul este pe detalii mici, pe integrarea modelelor si a produselor in peisaj, nu pe constructia mediului si a peisajului in jurul hainelor. Intr-adevar si acolo se duc unii in extreme si a aparut o intreaga estetica a uratului, din ce in ce mai prezenta in streetstyle-ul de la saptamanile modei, acele holy graal-uri la care daca nu esti prezent esti mort dpdv al imaginii.

Revenind, am scris atata si de fapt nu am scris nimic de noi, marea masa a femeilor care nu se imbraca zilnic in prada si guccipucci, dar care sigur detin in dulap cel putin un item cu eticheta, care nu-s aproape niciodata ca scoase din cutie, impecabile, dar care asta vad aproape zilnic pe blogurile de fashion. Nu am o problema cu faptul ca unele pictoriale din blogosfera fashionista au ajuns sa fie mai elaborate decat cele din Harper’s Bazaar sau Vogue. Este o nisa si pentru ele, sunt femei carora li se adreseaza, insa masa mare de care vorbeam mai sus nu isi regaseste aproape deloc un „eu” in blogosfera. In afara de Liana Popa, Gabi Urda si poate inca doua trei site-uri care iti vin cu exemple concrete, cu sfaturi, cu idei, cu tips and tricks, nu mai este aproape nimeni care sa puna practicul in moda. Site-uri personale, care sa te ajute si sa te inspire sa te duci ulterior la dulap si sa iti zici: „let’s play”. Sa inveti sa filtrezi, sa te joci, sa reinventezi, sa nu mai arunci, sa fii mult mai critica, dar si mult mai selectiva, sa inveti sa cumperi constient, nu compulsiv.
Spuneam ca e o mare doza de subiectivism in tot. Ieri, de exemplu, a fost o discutie pe facebook despre tinutele Carolinei Wozniacki, care sunt considerate extrem de sterse si pe alocuri chiar urate. Se pare ca sunt singura careia ii plac la nebunie :) si sunt departe de a avea dreptate. La fel cum si fetele cu care am discutat sunt departe de a avea dreptatea de partea lor :) Cam despre asta e vorba. si sunt sigura ca daca unii/unele vor fi de acord cu opiniile mele in materie de moda si stil, altii/altele vor tuna si fulgera impotriva mea. Cine vrea sa ia aminte, bine, cine nu, iarasi bine.

Paez Fruits Pomelo (au si aroma de pomelo!)

Pana ma pornesc eu, ati face bine sa urmariti proiectul Lianei, #belsuglapretredus, la care am contribuit inclusiv eu, dupa cum se observa din fotografia de mai sus. (me very proud!).

si-o prima recomandare: aruncati un ochi aici. I-am descoperit anul trecut (dar inca nu erau adusi in Romania), sunt „born and raised in Argentina”, deci au calatorit juma de glob ca sa ajunga la noi. Au poveste, sunt facuti cu simt de raspundere, deci la calitate nu fac rabat, sunt adusi pe canal oficial, sunt, poate, cele mai comode espadrile pe care le-am purtat in viata asta, si last, but not least, preturile sunt mai mult decat rezonabile

Bonus: aproape nimeni nu stie de ei inca, deci daca va luati puteti fi considerati trendsetteri :) – asta daca vrem sa gadilam nitel si orgoliul personal :P

And remember: voi purtati hainele, nu ele pe voi.

Foto 1 – Radu Badoiu din Campania Portret de Femeie, editia 2013

Foto 2 – Liana Popa

Foto 3 – eu.