Uitându-mă înapoi, după trei sarcini şi aproape cinci ani de alăptat (în perioada august 2008-iunie 2013 fie am fost însărcinată, fie am alăptat, fie am alăptat însărcinată fiind) mă şi mir că organismul meu nu a luat-o razna.

În toată această perioada mi-am făcut mereu toate seturile de analize recomandate de medic şi absolut de fiecare dată am ieşit impecabil, cu rezultatele într-un echilibru perfect. Mai puţin hemoglobina, care ieşea mereu “niţel” sub limită, sau chiar la limită. De fiecare dată mi se spunea că aşa e constituţia mea, că oricum sunt eu mai “panseluţă” şi că asta se vede inclusiv din tensiunea mea devenită proverbială, de 8/9 cu 5.

Am încheiat povestea frumoasă a alăptatului şi-am zis că ok, ma reîntorc şi eu înapoi pe făgaşul normal,  reîncep să dorm şi eu noaptea şi îmi revin din starea de oboseală cronică în care eram de atâţia ani de bebeluşeală.  Lunile au trecut, eu chiar am ajuns să dorm, şi chiar dacă dimineaţa la noi în casă erau multe de făcut, Radu mă lăsa să dorm în continuare, înţelegându-mi nevoia de somn. Somn şi odihnă, odihnă şi somn. Eu însă mă simţeam şi mai obosită, şi mai fără vlagă şi mai epuizată. Eram parcă într-un cerc vicios, în care, cu cât dormeam mai mult, cu atât mai obosită mă simţeam şi aveam nevoie de şi mai mult somn şi tot aşa.

Am ajuns evident la doctor, şi analizele mi-au  transmis că dincolo de o anemie feripivă (hemoglobina mea nu mai era de panseluţă delicată, se dusese undeva mai jos, iar sideremia bifase şi ea un salt sub linia de minim) organismul îmi transmitea că l-am folosit prea mult la cote maxime, că l-am neglijat prea multă vreme în defavoarea celorlalţi „chiriaşi” şi că ar fi cazul să îi acord mai multă atenţie. Semnalele erau acolo de ceva vreme fiindcă pe fondul acestei slăbiciuni am luat la rând toate “goangele” aduse de copii din colectivitate şi le-am făcut în nişte forme mult mai nasoale decât ei.

Fierul este unul din mineralele care transportă oxigenul dinspre plămâni înspre restul corpului, de acolo şi senzaţia de slăbiciune, atunci când oxigenul nu mai are transportatori suficienţi si a fost un „detaliu” pe care l-am aflat abia atunci cand am primit rezultatele analizelor. Recunosc, daca nu m-a preocupat, nu am studiat deloc.

Dincolo de tratamentul cu fier recomandat de medic, care tratament, de altfel este singurul în masură să readucă valorile la normal şi trebuie urmat minimum 3 luni, am ţinut, atât cât am putut în haosul zilnic din casa noastră, un soi de regim, în sensul că m-am concentrat pe produse cu un conţinut mai ridicat de fier. Aşa am descoperit că dincolo de ceea ce ştiam despre ficat şi spanac, există o multitudine de alte alimente care au mult mai mult fier decât mult prea promovatul spanac al lui Popeye (nu că nu mi-ar plăcea :P spanacul, nu Popeye!)

Preferatele mele sunt seminţele de chia – sunt nişte adevărate miracole create de natură. Conţin de trei ori mai mult fier decât spanacul şi nu vă uitaţi cruciş, puteţi face nişte budinci demenţiale din aceste seminţe (şi cu viteza luminii, deoarece nu necesită preparare termică)

În tabelul de mai jos aveţi o listă destul de comprehensivă a alimentelor pe care le puteţi consuma astfel încât să oferiţi un aport de fier organismului. Cu toate acestea, în cazul unui diagnostic de anemie prin carenţă de fier, trebuie urmat tratamentul medicamentos timp de trei luni, sau cât indică recomandarea medicală.

Sursa: Wikipedia

Anemia feripivă (fierodeficitară) este cea mai răspândită formă de anemie şi probabil cea mai frecventă carenţă alimentară întâlnită în lume. Prevalenţa acestei afecţiuni este întâlnită, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la aproximativ 30% din populaţia din întreaga lume, adică 2 miliarde de persoane suferă de anemie, iar 50% dintre aceste cazuri sunt corelate cu lipsa unui nivel optim de fier în organism.

O cercetare efectuată în luna martie a acestui an pentru Anemia Working Group România arată că, “două din zece femei tinere nu şi-au făcut niciodată analizele pentru determinarea nivelului de fier din organism, în vreme ce mai puţin de 10% dintre persoanele intervievate şi-au făcut analizele complete în acest sens anul trecut.

Potrivit rezultatelor cercetării, femeile intervievate cu vârstă cuprinsă între 25 şi 35 de ani, cunosc faptul că anemia poate fi cauzată de lipsa de fier din organism şi sunt conştiente de importanţa unui nivel optim de fier pentru sănătate. Cu toate acestea, deşi aproximativ 60% dintre respondente au menţionat la cel mai recent consult medical efectuat dintr-un alt motiv şi că suferă de lipsa de energie şi de performanţă în activităţile zilnice, precum şi că prezintă o stare de slăbiciune fizică, numai 13% dintre acestea au spus că ar merge special la medic pentru a investiga aceste simptome.

Riscul este mai mare la femeile tinere, mai ales la cele gravide şi la cele care alăptează. Confirmarea carenţei de fier se face printr-un set de analize de laborator: măsurarea hemoglobinei, evaluarea depozitelor de fier din organism prin determinarea feritinei şi a fierului disponibil prin determinarea saturaţiei transferinei. Studiul arată faptul că doar una din patru femei merge la consultaţii anual, în vreme ce 80% din respondente merg la medic mai degrabă pentru urgenţe. Este unul din motivele pentru care anemia şi deficitul de fier sunt frecvent ignorate şi rămân netratate.”

Va regăsiţi cumva în această descriere? Bănuiesc că da. Şi pentru că am aproape în totalitate cititoare care fie sunt deja mame, fie sunt pe cale să devină, vreau să va gândiţi la exemplul pe care l-am mai dat, acela cu mama care trebuie să fie bine, pentru că şi copiii ei să fie bine.

Iniţiativa de informare a publicului „Anemia este slăbiciunea ta! Testează-ţi fierul!”, îşi propune să crească nivelul de cunoştinţe al femeilor active cu privire la anemia prin carenţă de fier şi asupra riscurilor la care pacientele se expun în cazul în care nu corectează această stare printr-un tratament corect, recomandat de medic.