De ceva vreme copiii nostri ne roaga aproape zilnic sa cumparam sau sa adoptam un animal de companie. Prietenii lor animale, tati si mami au avut si ei acum ceva vreme, pe strada intalnim mereu multe rase de caini plimbati de stapanii lor iar pisicile sunt cele mai numeroase vietuitoare din cartierul nostru, dupa oameni.
Am discutat mai intai despre pisici si si-au dorit o pisica la fel cum este Garfield. Bogdana le-a arata multe fotografii si le-a deschis si mai tare apetitul pentru feline. Eu nefiind, de copil, un mare iubitor de pisici le-am tot explicat mai in gluma mai in serios de ce nu as lua pisica.
Am trecut apoi la hamsteri, papagali, canari, broaste testoase si am ajuns chiar la camelon. Fiecare avea avantaje in ochii unuia dintre copii si multe dezavantaje in ochii celorlalti doi. Nu mai vorbim de mine si de Bogdana care nu stiam cum sa le mai explicam (mai ales lui Raducu) de ce nu putem tine in casa un camelon sau ca nici unul din noi doi nu isi doreste o cusca cu hamsteri care probabil la cum sunt baietii nostri ar supravietui maxim 2-3 zile. I-am adus aminte Rebeccai despre cum a turnat ea intr-un acvariu toata mancarea de pesti pe care a gasit-o si peste o ora toti pestii erau cu burta in sus.
Am avut discutii cu bunicii care ne-au amenintat mai in gluma, mai in serios ca ei nu mai calca pe la noi daca luam animal in casa. Acelasi lucru, oarecum mai ferm ne-a comunicat si femeia care ne ajuta la curatenie.
Intr-un final si intr-un oarecare consens am ajuns toti la concluzia ca un caine ar fi cel mai potrivit cu dinamica familie noastre. Le-am explicat celor mici ca le vom un caine la un moment dat cand vom fi toti pregatiti pentru asta (speram cat mai curand).
Le-am povestit si le-am aratat poze cu Roy, bracul meu cu care am crescut de pe la 9 la 24 de ani (ultimii 5 ani i-a petrecut la curte, la bunicii mei, eu eram deja adolescent si aveam un alt program decat al lui).
Baietii insista in continuare ca ei vor un caine “botos”, Rebecca vrea ba caine lup, ba un labrador. Eu si Bogdana ne-am cam hotarat la un brac Weimar insa nu stim inca daca e cea mai ok varianta pentru cei mici si mai ales nu stim care ar fi momentul cel mai potrivit ca in familia noastra sa mai apara inca un membru.
As vrea sa va rog sa ne ajutati cu sugestii si comentarii, povesti despre experientele voastre si ale copiilor vostri cu animalele din casa si asa poate vom reusi si noi sa rezolvam marea noastra problema.
Am avut de pe la 12 ani un caniche apoi a mai aparut si o boxerita pe care am iubit-o enorm. Dezavantajele ar fi:
– scosul afara (noi stateam la urte si era mult mai usor, dar la alergat in parc trebuiau scosi zilnic minim o ora).
-Lipsa locurilor special amenajate ptt catei sau micsorarea acestora extrem de mult.
-Trebuie luat in concediu (iar daca e un caine mare ocupa 1/2 din porbagaj).
-Lasa blana extrem de mult in perioadele de naparlire. Avantaj au cainii cu par, care trebuiesc tunsi dar carora nu le cade asa de mult parul. —-Perioada in care intra in calduri daca e fata sau daca e baiat si simte o fetita in calduri e cam nasol.
-parerea mea e ca daca sunt 3 copii pe un caine o sa iasa haos in casa.
Eu mi-as lua si maine caine insa motivele de mai sus ma tin pe loc. Avantajele sunt, intr-adevar: socializarea celor mici cu animalul, atasamentul acestora fata de copii, responsabilizarea, etc.
Pentru noi cel mai comod in acest moment este cu pisica. Am avut noroc de una f blanda si cuminte, se poate tunde atunci cand naparleste (pentru ca e cu parul mare), este surda deci zgomotele puternice nu o sperie, putem sa o lasam acasa singura mai multe zile.
Parerea mea e ca orice animal v-ati lua, ingrijira lui tot in sarcina parintilor o sa pice :). Copiii il vor doar pentru joaca. Aaa, inca un sfat: cititi foarte multe despre rasa pentru care veti opta. Cat de prietenoasa este cu copiii, ce predispozitie la boli are rasa respectiva, durata de viata, etc. Bafta si asteptam vesti in privinta celui ales.
Presiunea din partea copiilor de a avea un animalut de companie este normală si consider că trebuie să cedăm ca părinti mai devreme sau mai târziu:) Eu stau la curte si am tot avut pisici si câini adunati de pe stradă, care, din varii motive au dispărut, si am rămas fără acum.Din păcate, copiii nu prea au socializat cu ele si nici nu si-au asumat vreo responsabilitate vizavi de ele. Vinovati am fost si noi, părintii, care nu am încercat suficient să-i responsabilizam. Acum, cochetez cu ideea de achizitiona un animalut, dar nu în viitorul apropiat, din cauză că asteptam un bb care înseamnă deja o responsabilitate mult prea mare ca să îmi permit să am grijă si de un catel. Mă gândesc la un câine de tinut în casă, o rasă mică, de tinut în pat eventual, de purtat usor în brate, de luat în masină în călătorii, de tinut intr-o cameră de hotel sau luat intr-un mall, etc. Un câine de talie mare presupune stat în curte si cu siguranță nu va fi băgat prea mult în seamă, spun din experiența. Plus că este dificil de transportat intr-o masină. Cam asa văd eu lucrurile. Sper să fi fost de ajutor. Astept cu nerăbdare să văd ce decizie ati luat.
In primul rand as vrea sa ii explic ceva atat doamnei de mai sus, care isi doreste un caine de „rasă mică, de tinut în pat eventual, de purtat usor în brate”: cainii mici (rasele de talie mica) sunt CEA mai proasta alegere, daca nu stii ce inseamna;
pe scurt, cainii de talie mica sunt, in general, zgomotosi, posesivi, nu tolereaza prea bine copiii sau alte animale de companie, sunt ffffff activi si, in general, contrar opiniei populare, pe care o aud tot mai des, mic nu este egal cu bibelou – unde-l pui acolo sta. In plus, un caine de talie mica, tocmai pentru ca e mic, va fi cel mai probabil rasfatat de toata lumea, fara a i se impune disciplina, drept urmare va deveni cel mai probabil rasfatat si obraznic (furat de pe masa, ros chestii prin casa, etc.). Si nu spun toate cele de mai sus ca-s rautacioasa sau pt ca nu-mi plac genul asta de catei, dimpotriva, am (si) un bichon si am mai avut si un teckel (ala prin „alianta” -era al fostului… :-)) si m-am documentat mult pe tema asta inainte sa imi iau catel, intreband crescatori, veterinari si proprietari si citind carti (nu, forumurile de proprietari de animalute nu-s o „sursa de informare”, acolo fiecare are cel mai minunat si cuminte catel, daca te iei dupa ce scrie acolo, toate rasele sunt „niste ingerasi de catei”, vorba reclamei aleia).
dar divaghez. Asa: contrar opiniei populare, cainii cei mai potriviti pentru apartament sunt cainii de talie mare: molosii, dogii germani, malamut, golden retriever, schnauzer urias etc. Atentie! NU toate rasele de talie mare sunt ok pentru familii cu copii (aici intervine documentarea care trebuie facuta la modul cel mai serios), insa, in general, rasele de talie mare nu sunt active decat afara, ei in casa fiind mai degraba lenesi si… „pleostiti”. De asemenea, cainii de talie mare sunt in general recomandate familiilor cu copii, acesti caini fiind blanzi, extrem de toleranti si calmi in preajma celor mici si, parerea mea, mai exista si un factor psihologic: un stapan tinde sa fie mai ferm si sa impuna mai degraba disciplina inca de mic, cu un catel care va deveni ditamai „dihania”, decat cu un „pocket dog” (dar ideea asta din urma e strict o opinie personala, nebazata decat pe observatiile mele). Un caine de talie mare nu are nevoie de un spatiu mare, ca sa nu-l „chinui”, cum am mai auzit la diverse persoane, are doare nevoie de miscare ceva mai multa decat unul mic.
Si, intr-un final, inca 3 chestii:
1. Un catel este o responsabilitate ENORMA. E mai rau decat un copil. Un copil, de la un moment dat, creste si e in stare sa spuna ce il doare/ca-i e foame/rau/cald/frig, poate sa isi ia singurel un pahar cu apa sau sa isi faca o felie de paine cu unt. Un catel nu. El va depinde TOATA viata lui, de voi, de afectiunea, timpul si atentia pe care sunteti dispusi sa i le acordati. Pentru 5-10-15 sau mai multi ani de acum incolo.
2. Dezavantaje: majoritatea cateilor lasa par. Mai mult, in perioadele de naparlire, mai putin in rest, dar lasa. Ceea ce, intr-o casa cu copii, unde presupun ca oricum se face curat destul de frecvent (vb de aspirat/mopuit), presupun ca nu va constitui o mare corvoada in plus.
Un catel presupune costuri – de la achizitie (NU dintr-un pet shop, sub nici o forma, EVER!!!), la mancare, vaccinuri, vizite la vet si medicamente cand se imbolnaveste, jucarii si, posibil, eventuale stricaciuni prin casa.
Un catel presupune timp: cel putin 2, daca nu 3 plimbari pe zi pt trebile fiziologice, plus ceva alergare si joaca pe afara, ca sa nu devina o bomba pe labute prin casa. Chiar si cand ploua. Sau ninge. Sau sunt -15 grade afara. Sau +30.
Daca optati pt catelusa – veti avea distractie de 2x pe an, cand va fi in calduri si probabil va veti trezi ca va plimbati cu ea si o satra de caini din cartier dupa voi
Daca optati pt catel – veti avea distractie de fiecare data cand va mirosi o catea in calduri
Un catel are sa va schimbe viata cam cat toti cei 3 copii la un loc – va trebui sa va faceti programul dupa el, sa fiti mereu constienti cat ati lipsit de acasa (recte cat a ramas singur), sa cautati locuri unde puteti merge cu el (in vacante, weekenduri, la terase etc.), dar are sa va si iubeasca cam tot cat cei 3 copii la un loc (ba mai mult, n-o sa ajunga la adolescenta sa va dea afara din camera lui, trantindu-va usa in nas si spunand ca nu-l intelegeti :-)))))
3. Avantaje: nu stau sa le enumar, presupun ca v-ati gandit la ele, ca altfel nu v-ati fi gandit sa va luati un catel
Eu, in general, chiar daca am avut mereu si am si in momentul asta 2 catei (dap, in apartament), nu incurajez lumea imediat ce isi doreste un catel. Va sfatuiesc sa va documentati mult de tot, sa va alegeti 2-3 rase, faceti un top al preferintelor, cititi despre ele, intrebati proprietarii de astfel de caini, intrebati un veterinar, discutati cu cativa proprietari de canise (adesea, acesti oameni va pot sfatui cel mai bine, vazand-va pe voi si familia voastra, pot spune daca o anumita rasa vi se potriveste sau nu) si apoi luati o decizie cat mai informata cu putinta.
Ufff… m-am lungit cat o pomana tiganeasca, dar sper sa va fi ajutat macar un pic
Woooow, Iulia, multumim!!! si lasa cu lungitul, si noi ne lungim uneori, mai ales daca avem multe de spus! Insa multumesc ca ti-ai luat din timp ca sa stai sa scrii toate lucrurile astea!