Nu stiu daca stiti dar in foarte multe tari din lume in a treia duminica din Iunie, anul acesta pe 21 Iunie, se sarbatoreste ziua tatalui. In Romania, ziua tatalui este legiferata ca sarbatoare din 2010, in a doua duminica din luna Mai.
Pe 16 Iunie organizatia Salvati Copiii Romania a anuntat printr-un comunicat de presa rezultatele primului studiu SOWF – State of the World’s Fathers – Situatia tatilor la nivel mondial. Studiul realizat de MenCare si sustinut de organizatia Salvati Copiii este extrem de complex (are 288 pagini). Daca vreti sa il cititi in limba originala pe tot, il gasiti aici.
Desi inca nu l-am citit integral, eu unul am ramas impresionat inca de la introducerea scrisa de directorul executiv de la UN Women – Phumzile Mlambo-Ngcuka.
Un fragment din studiu spune: „implicarea tatilor este esentiala pentru obtinerea egalitatii de gen. Tatii sunt foarte importanti in dezvoltarea copilului si sunt din punct de vedere biologic la fel de capabili pentru a oferi ingrijire ca si mamele”.
Cercetatorii au studiat, de-a lungul timpului in special relatia copilului cu mama sa. Intr-un fel este logic si normal, firesc, copilul isi construieste o relatie inca din primele secunde de viata in primul rand cu mama sa. Copilul insa se asteapta sa primeasca de la tatal lui aceleasi manifestari de tandrete, dragoste, aprobare, pe care le primeste de la mama lui.
In zilele noastre, tatii se ocupa din ce in ce mai mult de copiii lor. Am foarte multi cunoscuti, prieteni tati care fac acest lucru cu placere, cu dragoste si mandrie. Este ceva normal ca tatal sa isi plimbe copiii, ca tatal sa isi hraneasca copiii, ca tatal sa mearga cu ei la joaca, sa ii duca la scoala.
Cunosc insa si tati, altfel foarte mandri de ai lor copii care socializeaza cu acestia „printre picaturi”, vorbind la telefon, citind si raspunzand la emailuri sau uitandu-se la televizor. Stiu destul de multi din categoria asta, tati care atunci cand au ceva de facut cu cei mici isi gasesc de lucru imediat, dar carep e de alta parte au facebook-ul plin de fotografii cu „realizarile” copiilor.
Societatea din Romania nu cred ca facut inca pasul spre o societate, un mediu, in care functia paterna sa fie considerata un element esential in dezvoltarea normala si maturizarea psihica si afectiva a unui copil.
Nu vreau sa spun ca sunt tatal perfect, sunt foarte departe de asta, dar pe mine unul, interactiunea cu copiii nostri, m-a ajutat extrem de mult sa imi gasesc un echilibru pe care clar inainte de ei nu il aveam. Am invatat impreuna cu ei despre empatie, despre responsabilitate, despre suport, despre comunicare si ascultare, despre renuntare, despre mandrie si as putea continua fara sa ma opresc inca mult timp. Pot spune ca intr-un fel, copiii m-au invatat si m-au facut sa simt lucruri si stari pe care altfel nu cred ca le-as fi inteles vreodata la adevarata lor valoare.
Raportul SOWF face si un apel pentru politici ce ar trebui sa fie implementate in multe tari de pe glob (Romania este clar una din ele). Cateva din ele, cele care eu cred ca ar fi pe primul loc in cazul nostru, ar fi:
- adoptarea unor politici clare si bine definite privind concediu de crestere a copilului atat pentru mame cat si pentru tati care sa garanteze un concediu platit echitabil pentru parinti
- politici in sectorul public de sanatate care sa promoveze si sustina implicrea, educarea si constientizarea barbatilor in ceea ce priveste sanatatea sexuala, cea reproductiva si implicarea barbatilor in sanatatea mamei si a copilului inainte si dupa nastere
- legi clare, cu norme de aplicare bine definite, care sa interzica in mod explicit pedepsirea fizica si umilitoare a copiilor, politici care sa incurajeze cresterea non violenta a copiilor si implicarea tatilor
Subiectul este unul destul de sensibil, el nu a fost abordat si tratat niciodata in Romania pe masura importantei lui. Desi societatea noastra este una patriarhala (sau poate tocmai din acest motiv), tatal este considerat (si educat in acest fel) ca fiind doar un accesoriu in cresterea copilului. Este foarte greu, ca si in multe alte situatii sa renuntam la bagajul cu care venim din copilarie, la orgoliul masculin, la notiunea de cap (sef) al familiei.
Totul tine de noi, de fiecare din noi. Lasati-va copiii sa va arate drumul si sa va invete sa fiti tati. Ascultati-va copiii si va garantez ca veti descoperi lucruri care va vor schimba viata pentru totdeauna.
La final va invit pe toti sa va luati 5 minute pauza de la tot ce faceti si chiar impreuna cu copiii vostri sa urmariti filmul pe care il veti gasi aici: http://s.telegraph.co.uk/graphics/projects/fathers-days/index.html
