Acesta este un guest post, al unui prieten foarte vechi (il stiu de atat de multa vreme, incat uneori am senzatia ca totul s-a intamplat intr-o alta viata) si foarte drag.

Pentru fiecare dintre noi, anii de liceu reprezinta ceva diferit. Pentru mine, ei au reprezentat perioada care m-a transformat si m-a facut sa devin constient de puterea pe care o avem fiecare din noi cand spunem ce gandim, cand ascultam ce spun ceilalti si cand intelegem ceea ce ne este transmis prin intermediul cartilor, profesorilor si al celor din jur. Acest lucru a fost posibil multumita unor profesori care au stiut si au dorit sa rupa din timpul lor pentru a ne strange la un loc si a ne provoca sa intram in dialog, sa ne jucam cu cuvintele, sa vedem frumusetea oamenilor si a lucrurilor de langa noi.  

 Tot in acei ani, am cunoscut-o si pe Bogdana si, chiar daca drumurile noaste nu s-au mai intersectat atat de mult ulterior, am urmarit, prin postarile pe acest blog, devenirea ei, de la cea pe care o cunoscusem, la mama si (ulterior) la o  persoana responsabila pentru cei din jur.

Ciclaton_03Surprinzator, dorinta mea de a oferi ceva inapoi comunitatii m-a facut sa ma implic intr-un proiect care m-a stimulat prin simplul fapt ca se imbina cu pasiunea mea de-o viata – bicicleta. Acest proiect se numeste Ciclaton   si voi pedala 650 de km in 5 zile pentru a sprijini una din cele cinci cauze educationale sustinute. Cea mai draga imi este Zburd – prin Asociatia ROI  care doreste sa creeze o comunitate de profesori voluntari dispusi sa faca exact acelasi lucru pe care acei trei profesori din Colegiul National “Gh. Lazar” l-au facut pentru mine: sa arate elevilor ca vor fi ascultati, sa arate elevilor ca pot face diferenta prin comunicare si implicare si ca pot sa creeze impreuna cu cei de langa ei!

Efortul asociatiei este foarte mare si inima mea va bate timp de 5 zile (si nu numai) pentru acest proiect frumos. Ma intorc la ce am scris la inceputul post-ului – “pentru fiecare din noi, anii de liceu reprezinta ceva diferit“ – si completez prin afirmatia ca stiu ca sunt multi din voi care ati iubit acea perioada, situata intre copilarie si maturitate, si ca ar fi fost si mai bine daca ati fi avut langa voi, nu doar parintii si colegii, ci si profesorii. Cu sprijinul vostru printr-o donatie aici putem sa facem acest lucru posibil.

La toata povestea spusa de Florin as mai adauga doar ca si mie imi este tare draga Asociatia ROI, pe Simona David Crisbasanu o cunosc de cativa ani incoace si ne-am mai intersectat si prin alte proiecte, cel putin la fel de frumoase, unul dintre ele fiind, daca va mai amintiti Poveste cu ingeri, campania de fotografie realizata in 2012 de Foto Union si Dacia Plant, asa ca am un motiv in plus sa il sustin pe Florin.

Un alt motiv ar fi faptul ca la fel de puternica a fost si pentru mine perioada liceului si asta se datoreaza in primul si in primul rand echipei de profesori, sau mai bine zis, dascali pe care i-am avut in cei patru ani si mi-as dori ca aceste nuclee sa se perpetueze si sa influenteze la fel de puternic in bine si generatiile ce vor urma.

Bafta multa, Florine!