Saptamana trecuta am facut un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata, dar mi-am promis ca il voi face cat mai des cu putinta: am donat sange pentru o persoana care avea mare nevoie.

Scriu acest articol, va povestesc experienta mea, cu gandul si speranta ca poate citindu-l multi dintre voi veti face acelasi lucru pe care l-am facut si eu. Nu stiu cu exatitate sa va spun de ce nu l-am mai facut pana acum, pot spune ca a fost vorba probabil de comoditate, lipsa altruismului sau de faptul ca pur si simplu nu am avut dorinta, impulsul interior necesar pentru a face acest lucru. Sper ca ceea ce voi scrie in continuare sa va faca macar in mica masura sa va ganditi la faptul ca puteti ajuta si voi un om oarecare, un necunoscut si poate ca puteti salva o viata. Si daca dupa ce cititi totusi vi se pare un lucru pe care nu il puteti face sau sunteti nehotarati, ganditi-va ca o faceti pentru voi.

Povestea mea e simpla. Am vazut un mesaj pe facebook peste care initial am trecut rapid. Am mai vazut apoi acelasi mesaj transmis de cativa prieteni. Apoi, pe seara, dupa ce copiii se culcasera, stand noi pur si simplu fara a face nimic (ne uitam la un film), Bogdana m-a intrebat: “auzi, tu ce program ai maine?”. I-am raspuns ca trebuie sa merg la birou si ca am o intalnire si am intrebat-o de ce este curioasa, daca are nevoie de prezenta mea in ziua urmatoare. Raspunsul ei a venit foarte direct: ma gandeam ca poate mergi si tu sa incerci sa donezi niste sange maine. I-am raspuns instantaneu fara sa ma gandesc prea mult: da, am vazut mesajul pe facebook, o sa imi aman ceea ce am maine si voi merge. Raspunsul pe care l-am dat a fost pur si simplu ca o eliberare pentru mine.

Mi-am luat calculatorul si am inceput sa caut pe net ce presupune procedura si care este adresa la care trebuie sa merg. Am gasit totul aici: http://ctsbucuresti.ro/cum_donez.html.

A doua zi de dimineata m-am trezit, mi-am baut cana mare de ness, am dus baietii la scoala si gradinita si am pornit spre strada Dr. Caracas Constantin nr. 2-8, sediul CTS Bucuresti. Am descoperit adresa usor, am parcat si apoi am intrat in sediu. In momentul in care am inchis usa de la intrare in spatele meu, au aparut primele emotii. Am uitat sa va spun ca am o oarecare problema cu sangele, adica atunci cand il vad, mai ales pe al meu, nu mi se face rau, dar prefer sa intorc capul. Nu cred ca asta a fost motivul pentru care m-au napadit emotiile, de fapt nu prea stiu sa explic ce am simtit, cert e ca la fel m-am simtit ultima oara acum vreo 18 ani inainte de a intra in sala in care trebuia sa-mi sustin lucrarea de licenta.

Am luat un chestionar de la receptie, chestionar pe care il completezi pe proprie raspundere si il semnezi. El ajuta la prima triere. Cu buletinul si chestionarul in mana, te prezinti apoi la receptie unde se introduc datele in baza de date si se elibereaza foaia de lucru si carnetul donatorului. Se repartizeaza automat donatorul la cabinetul de consultatii.

Totul a durat maxim 15 minute. La sfatul unei asistente am mancat un sandwich si apoi am pornit spre triajul medical. Etapele triajului presupun:

• evaluarea chestionarului de autoexcludere de catre asistentul medical
• masurarea greutatii si a temperaturii si inregistrarea in baza de date
• convorbire medicala predonare – discutie confidentiala, care asigura ca donarea nu prezinta nici un risc, atat pentru donator cat si pentru primitor
• examenul clinic propriu-zis
• control biologic predonare (determinare Hb, glicemie, determinare grup sanguin, Rh)
• E.K.G la nevoie
• validarea consultatiei medicale

Etapele de mai sus presupun un traseu prin trei cabinete diferite, dar totul dureaza nu mai mult de 20 de minute si asta daca e aglomerat. In dimineata respectiva era relativ multa lume acolo,oameni ca mine care donau pentru anumite persoane si probabil ca o faceau pentru prima oara dar si multi, foarte multi oameni tristi care donau sange in primul rand pentru ca nu au o sursa de trai si se bucura de avantajele si bonurile pe care le primesc.

Doamna doctor mi-a comunicat ca nu e tocmai multumita de tensiunea mea si ca ar fi bine sa o monitorizez o perioada si apoi m-a indrumat spre cabinetul in care se desfasoara practic procesul de recoltare. Eu i-am explicat ca e foarte posibil ca tensiunea sa fie generata de emotii, a zambit si mi-a spus ca e totul ok.

Intre intrarile in cabinet am apelat-o pe Bogdana care nu m-a crezut ca voi merge pana in momentul in care nu am sunat-o de acolo. :)

Emotiile cresteau in vreme ce urcam scarile spre cabinetul de recoltare cu buletinul in mana si fisa de validare parafata de doamna doctor. Am intrat in cabinet, am fost rugat sa ma asez pe scaun si apoi aproape ca totul a decurs fara sa imi dau seama. Mi-au fost recoltati 450 ml de sange, totul a durat vreo 10 minute. In tot timpul asta am incercat sa nu privesc spre mana mea si spre punga in care se strangea sangele, i-am studiat pe ceilalti din sala si camera in care ma aflam. Locul arata ca un spital vechi dar este extrem de curat (nu doar in camera de recoltare, ci peste tot). Personalul e prietenos, in general toti oamenii (cel putin cei vazuti de mine) sunt trecuti bine de 50 de ani. Celor care doreau li se oferea si cate un ceai dulce care era turnat in pahare de plastic dintr-un termos care cred ca avea si el cativa ani buni de folosinta.

Dupa ce am donat nu am fost lasat sa ma ridic de pe scaun inca vreo 5 minute, apoi o asistenta m-a indrumat spre “casierie”. Toate emotiile disparusera, ele se transformasera intr-o stare de multumire, liniste interioara si un soi de mandrie. La casierie am aflat ca toti donatorii primesc si recompense. Am refuzat politicos adeverinta pentru ziua libera de la birou si pe cea pentru gratuitate pe mijloacele de transport in comun si am luat, cu inima stransa, doar plicul in care se aflau bonurile valorice.

Toata operatiunea, din momentul in care am intrat pe usa centrului de recoltare, a durat aproximativ o ora. Nu a durut si la final m-am ales cu o stare de liniste si multumire extraordinara, m-am simtit, intr-un fel om cu O mare.

Puteti dona si voi, daca:

• aveti varsta cuprinsa intre 18 si 62 ani;
• aveti o greutate corporala minima de 50 kg;
• aveti tensiunea arteriala maxima de 20 mmHg iar minima 10 mmHg;
• nu aveti afectiuni de genul: boli de piele, sechele pulmonare, operatie de ulcer;

Mergeti si donati si voi, puteti salva un copil, o mama, un tata, un frate sau o sora, mergeti si donati va garantez ca starea de bine pe care o veti simti dupa recoltare este una pe care nu ati simtit-o si nu o veti simtit de multe ori in viata!

Mergeti si donati, merita sa o faceti si doar daca o faceti numai pentru voi.

Sursa foto