Nu radeti de mine, stiti ca nu prea pun filmulete funny si alte prostioare din astea aici pe blog, insa data fiind relatia noastra stransa cu mai multe veverite de-a lungul timpului, cand Radu mi-a aratat-o pe zuza asta, am zis ca merita o exceptie.

Veverita asta zapacita a fost gasita inca de cand era cat un deget de mare si nu avea nici macar un  fir de blana pe ea. Adica arata asa.

Si acum se crede animal de companie. Si ascunde alunele prin blana cainelui :) cam asa facea si Vicky a noastra in urma cu multi ani. Imi amintesc cum la un moment dat am uitat pret de cateva ore o punga cu alune pe hol (punga plina de cateva kilograme, aduse din Bucuresti, special pentru zuza) si fata noastra nu s-a lasat pana nu le-a ascuns pe (aproape) toate. Nu numai ca am gasit alune in plapuma, incaltaminte, ghivece si alte locuri, insa fata a ascuns doua alune si intr-o placinta, lasata peste noapte pe bufet (care avusese si o folie pusa peste, dar care nu a deranjat-o defel). Asta a fost Vicky, care nu mai avea niciun stres in a se urca pe capul nostru sau in a sta la mangaiat. Lui Vicky i-a urmat Tina, care Tina disparea cu saptamanile din cand in cand si cand se intorcea era toata vlaguita, slaba si supta, semn ca iar umblase ca vagaboanda si facuse pui. Trecerea anotimpurilor i se vedea la urechi si la coada, cand avea ditamai tufele, blana bogata, coada stufoasa ca un pamatuf de sters praful, cand era jumulita toata. Au trecut anii si s-a dus si ea, la un moment dat nu a mai aparut. Acum avem trei veverite, dar de venit vin doar cat sa fure de mancare iar noi sa le furam cate o mangaiere. Ca Vicky si Tina nu cred ca vor mai fi altele.

Revenind la Wally, ii puteti da follow pe youtube stapanei sale, pune o multime de filmulete individa (sau o fi individ?)

Oh, boy, ce dor mi s-a facut de Vicky….