Citisem undeva, mai de mult, ca daca te concentrezi pe lucrurile pozitive din jurul tau si din viata ta, si tu la randul tau iti focusezi actiunile spre a face bine, Universul cumva se concentreaza si el in directia asta :). Nu e mumbo-jumbo motivational, sunt niste lucruri de logica elementara as spune eu. Inclusiv  acel neaos proverb “bine faci, bine gasesti” tot asta incearca sa transmita si asta este motivul pentru care face parte din expresiile mele preferate.

Asa ca, de ce nu ne-am concentra eforturile in directia asta? Atat cat putem in mod natural, fara a ne forta, fiindca altfel imediat s-ar simti ca faptele noastre bune ar fi facute avand in spate o motivatie ascunsa sau cel mult “neautentica”. Dar ar fi un inceput.

Saptamana trecuta va povesteam de misiunile de pe platforma Fapte Bune, o lista micuta, dar tare simpatica de lucruri pe care fiecare dintre noi le poate face cu resurse minime din partea noastra. Doar un strop de timp, ceva bani (in anumite cazuri) si mai ales cu multa bunavointa, care e gratis, oameni buni. Lista poate fi un simplu inceput, un start. De fapt, cam asa sunt toate inceputurile, nu credeti? Fie ca vorbim de un inceput de relatie, care porneste cu cateva priviri si niste atingeri delicate de degete, fie ca vorbim de un inceput intr-o casa noua, care incepe cu niste cutii si cateva obiecte de mobila razlete.

Ieri mi-am inscris si eu una din “faptele bune” facute de mine (ca o fata buna ce sunt eu :P). Nu e nimic iesit din comun, de fapt, majoritatea covarsitoare a faptelor bune are in comun ceva: sunt niste gesturi aparent banale, care intr-un alt univers ar fi de o normalitate de-a dreptul plictisitoare.

Ieri l-am ajutat pe mezin sa isi faca tema. Da, are si el din cand in cand teme la gradi, iar tema asta era sa realizeze o felicitare pentru cei dragi de Craciun. A facut-o cum l-a dus pe el capul: a facut zdrente un carton colorat in prealabil, dupa care a lipit pe o alta coala bucatile ciopartite si la final a scris (cu ajutorul meu – a scris dupa model) “mama” si “tata” pe unde a mai gasit loc :). Nu e nimic iesit din comun, pana la urma temele fac parte din “job description”-ul  meu de parinte (asa am ajuns sa retraiesc zilnic primii mei ani de scoala, odata cu temele Rebeccai – ma simt ca in Ziua Cartitei de patru ani incoace, dar asta e alta poveste!), insa punandu-ma la dispozitia lor, atunci cand imi solicita prezenta si suportul, in masura in care si timpul meu mi-o permite, ii invata pe copiii mei ceva valoros: cat de important este pentru cei din jurul tau sa oferi ajutor. Probabil nu constientizeaza inca niciunul dintre ei insa li se va intipari in timp in minte acest “micut” detaliu.

A doua misiune era, dupa cum cred ca ati ghicit inca din articolul trecut, sa scriu o poezie sau o scrisoare de dragoste J well, aici va trebui sa va infranati curiozitatea, fiindca lucrurile vor ramane intr-un cadru foarte retrans, cu un public foarte foarte exclusivist J. Tot ce pot sa spun este ca de cand misiunea a poposit la mine, inclusiv mood-ul meu a suferit imbunatatiri vizibile! Asta ca tot se vorbeste foarte mult nu neaparat de sentimentul de bine pe care il incearca cei carora le faci o surpriza, ci si de componenta “egoista” a acestor misiuni: te face sa te simti tu din nou fenomenal de bine in timp ce le faci celorlalti un bine.

Deci, nu uitati: daca nu stati bine cu imaginatia, puteti in orice moment sa apelati pentru un plus de inspiratie, cu incredere la platforma cu multe misiuni si fapte bune.  Si nu va ia mai mult de cinci minute (pe cuvant de onoare, tried and tested!) sa incarcati acolo “dovada”. Nu, nu castigati niciun premiu, doar sentimentul nepretuit de satisfactie ce vine la pachet cu fapta buna facuta. Bonus, ii inspirati si pe altii sa puna osul la treaba si sa indeplineasca si ei o misiune. Sau mai multe :)