Am fost aseara, cu chiu cu vai, la evenimentul organizat la Libraria Humanitas Cismigiu, de catre SECOM impreuna cu Ana Nicolescu – Mamica Urbana. Din cate am inteles este doar primul eveniment dintr-o serie lunga, dedicat sanatatii, dar mai ales, profilaxiei. Fiindca, sa fim sinceri si generalizand in graba, noi, ca popor, suntem varza la acest capitol.
Nu eram deloc intr-o stare de „socializing”, capul nu m-a lasat nicio clipa sa respir ieri, Radu era si el bolnav si abia astepta sa ajung acasa. Cert este ca dintr-un punct de vedere nu am regretat nicio clipa ca am mers, chiar daca omul meu mi-a tras o urecheala pe buna dreptate, fiindca am ajuns acasa cu mai bine de o ora mai tarziu decat spusesem, el fiind terminat de racit, cu o stare in care nu isi dorea decat sa se scufunde intr-o cada fierbinte si dupa intr-un somn odihnitor. Iar eu l-am lasat cu trei copii pe cap si o cada in care s-a racit apa asteptandu-ma pe mine. Asta e punctul pentru care regret ca am stat atat. Dar a fost mult prea interesant ca sa nu stau.
- Cea mai tare chestie pe care am aflat-o a fost ca lectiile de muzica la instrumente de suflat sunt mai mult decat benefice in tratamentul astmului bronsic. Este vorba de antrenarea plamanilor, un fel de gimnastica, daca vreti sa ii spuneti asa, prin care acestia capata putere, dar si rezistenta pe termen lung. Pentru mine e la nivel de trivia, insa ma gandesc ca informatia poate ajuta pe cineva. A fost prezenta inclusiv o doamna profesoara de muzica impreuna cu doua domnisoare de aproximativ 10-12 ani care au sustinut si un minirecital de flaut (sper sa nu ma insel – faptul din mine a iesit un copil cu talent real la pian nu ma face mai cunoscatoare in ale muzicii)
- S-a vorbit foarte cinstit si direct despre faptul ca in fiecare zi, in fiecare clipa noi investim in viitorul copilului nostru. Atat din punct de vedere al educatiei, dar mai ales al sanatatii si al echilibrului emotional. Asta inseamna un complex de actiuni din partea noastra, inca din prima zi a sa pe lumea asta, prin care noi ne asiguram ca ii oferim cele mai bune alternative ca sa il ajutam sa se dezvolte cat mai armonios cu putinta. Ce blabla, nu-i asa? Nu, nu-i asa, fiindca asa cum spunea si doamna doctor realitatea ne contrazice. De la „haide, lasa ca nu o muri de la niste pufuleti” sau „i-am dat si lui o gura de suculet de la mine” si pana la „vai, dar e prea scump Colostrum-ul” – cu mama fumatoare, sunt zeci de exemple prin care ne dam la tifla singuri si macar de ne-am da numai noua, dar efectele se simt la copii, nu la noi, nu acum, ci mai tarziu. Da, nu va muri de la pufuleti – ca sa fiu complet sincera, copilul meu a mancat pufuleti in spital. I-as fi dat si pietre la un moment dat sa manance daca ar fi dorit asa ceva, cam atat de disperata am fost, fiind extrem de constienta ca nu ii aduceau mai deloc vreun aport nutritional. Nu va muri de la pufuleti, insa daca asta este gustarea lui zilnica peste niste ani va avea niste probleme si va veti intreba cu mirare „oare de la ce?”.
- Inca lumea nu intelege ca o intalnire de acest fel nu este o ocazie de a expune anamneza propriului copil. Nu este consultatie privata, ci este o oportunitate de a invata ceva de la omul care se afla in fata ta si care chiar are ceva valoros de impartasit. Recunosc pe mine m-a pierdut in momentul in care a inceput sa raspunda la intrebari de genul „copilul meu a facut febra 38,7 si i-am dat panadol si nurofen din 4 in 4 ore”.
- In rest, extrem de interesanta discutia. Mai ales pe zona in care doamna doctor a avut o intreaga pledoarie despre felul in care parintii si doctorii ar trebui sa colaboreze si sa fie intr-un parteneriat, sau despre felul in care putem sa schimbam anumite „obiceiuri” inradacinate in gradinite. Da, pe alocuri mi s-a parut ca a mers destul de departe, intr-o discutie pe tema eterna a curentului si a neasigurarii unei aerisirii corespunzatoare in gradinite, unde ne-a sugerat sa aducem noi unul sau doi specialisti care sa masoare nivelul de oxigen din sange la copii, in camere aerisite si neaerisite si sa dovedim ca nu aerul rece care intra pe fereastra face rau, ci cel recirculat si statut. E o vorba pe care tata mi-o spune mereu: „Unde nu intra aerul pe fereastra, intra doctorul pe usa” si nu vreti sa stiti ce munca de lamurire am dus aproape zilnic in spital pe subiectul asta, si cum celelalte mame ma bodoganeau (neverbalizand, din fericire), ca oricand prindeam ocazia deschideam geamurile…
- Cand m-am trezit si eu sa pun intrebari se facuse aproape 8 jumate. As fi vrut sa stiu, direct de la un doctor, care este procedura ce se urmeaza in cazul in care la o gradinita se descopera un caz de scarlatina/varicela/ah1n1/you name it. As fi vrut sa stiu ce este la indemana noastra ca si set de actiuni, atunci cand vedem ca parintii isi aduc copiii bolnavi la gradinita/scoala. As fi vrut sa stiu si eu care e povestea cu tusea asta „remanenta” pe care o aud mereu: „Vai, dar copilul meu e sanatos, nu mai are decat o tuse remanenta”, dar vine cu pungulita cu medicamente in rucsacel.
- A mai spus si ca profilaxia inseamna consult de doua ori pe an, indiferent ca e sanatos sau nu copilul. Sunt multe alte diagnostice care pot fi puse, fara sa existe simptome, si unul dintre ele e anemia, care de cele mai multe ori e o boala ascunsa. Cati dintre noi facem consultatii profilactice?
- Este printre putinii doctori pe care i-am auzit spunand obsesiv ca tratamentul cu antibiotic se da numai in urma unor investigatii – consult + analize de sange + culturi si este printre putinii doctori care au spus verde in fata „mai bine faci degeaba o radiografie care sa iti spuna ca e bine copilul, decat sa te trezesti ca ii dai tratamentul gresit si ca mai tarziu face complicatii”
Mi-as fi dorit sa explice si faptul ca nu mereu simpla ascultare cu stetoscopul poate da un diagnostic de pneumonie (s-a discutat destul de mult pe subiectul asta, dar focusul a fost pe pneumoniile interstitiale si bronsiolite). Si revin la subiectul acesta, fiindca numai noi stim ce ne-a fost dat sa vedem in spital. Pleurezii masive, abcese pulmonare, pleurezii inchistate, care nu au fost auzite de niciun doctor. Si vorbim de parinti cu scaun la cap, educati, care si-au dus copiii pe la 1, 2, 3, 4 doctori, parinti care au chemat salvarea acasa si medicul de pe salvare nu a auzit nimic, parinti care nu isi trateaza copiii cu sirop de artar. Nu, nu suflu acum si in iaurt, desi poate asa ar parea, spun doar ca uneori ne loveste si ne loveste rau de tot si ca mereu, mai bine te duci si ii recolteaza trei fiole si ii face o radiografie, decat sa bajbai cu 1, 2, 3, 5 tratamente. Daca medicul iti recomanda acum augmentin, peste o saptamana klacid si peste inca alte doua, un pic de zinat, fara niciun fel de analize, doar o spoiala de ascultare si „deschide gura, fa „aaaa”, ah are putin rosu in gat, dar just in case, dati-i si antibiotic, ca circula niste chestii nasoale in perioada asta” schimbati medicul imediat.
PS: pe doamna doctor o cheama Valeria Herdea are si dansa trei copii, cu diferenta ca cei trei copii sunt mari, toti trei doctori la randul lor si ca mai are si patru nepoti. Si nu isi arata deloc varsta si a fost o placere sa o ascult de la inceput si pana la final. Nu pot sa spun ca am avut revelatii in urma acestei seri, insa mi s-a confirmat, o data in plus ca multe din lucrurile pe care le fac, le fac bine. Fiindca din cand in cand mai am nevoie si de asa ceva.
PPS: „Nu exista un panaceu universal pentru imunizare, exista doar implicare, asumare” – Valeria Herdea
PPPS: suntem consumatori de niste ani buni si in cantitati deloc neglijabile de produse importate/comercializate de catre Secom, de la First Defense si pana la Colostrum (care l-a ajutat pe David incredibil de mult intr-o anumita perioada).
