Daca atunci cand beti un pahar de lapte incepeti sa va simtiti ca si cum un balon urias ia nastere instantaneu in stomacul vostru si acest balon vine la pachet cu un set complet de crampe, atunci cel mai probabil faceti parte dintr-o selecta grupare ce include aproximativ 65% din populatia adulta a globului care este intoleranta la lactoza.
Intoleranta aceasta se pare ca este cea “originala” si de fapt restul de 35% care nu au intoleranta la lactoza au deprins undeva de-a lungul istoriei noastre recente o mutatie genetica ce le-a permis sa digere fara probleme lactoza din lapte si produsele derivate din acesta chiar si ajunsi la varsta adulta.
Ca sa clarificam din start, intoleranta la lactoza nu este totuna cu alergia la proteina din lapte, ba dimpotriva, sunt doua afectiuni cu cauze, simptome si manifestari complet diferite.
Alergia la lapte este cauzata de raspunsul sistemului imunitar la o proteina.
Intoleranta la lactoza reprezinta deficienta unei enzime. Intoleranta la lactoza apare adesea in randul adultilor, in timp ce alergiile la lapte apar in proportie covarsitoare in copilarie.
Incapacitatea digerarii complete a lactozei este tradusa ca necesitatea unei diete fara lapte sau folosirea unor produse lactate fara lactoza. In cazul in care exista alergie la proteina din lapte, chiar si o cantitate minuscula de lapte poate provoca reactii adverse serioase.
Revenind la intoleranta noastra, aceasta se manifesta atunci cand organismul nu mai produce la nivelul intestinului subtire o anumita enzima, numita lactaza, care este responsabila pentru “spargerea” lactozei in glucoza si galactoza. Deci, mai nestiintific vorbind, problemele apar atunci cand nu se mai poate descompune si absorbi zaharul din lapte.
Enzima aceasta, desi este prezenta la aproape toti copiii, odata cu trecerea dinspre copilarie inspre maturitate ea aproape dispare din organismul uman. Se pare ca totusi, odata cu domesticirea primelor animale acum aproximativ 8000 de ani pe teritoriul Turciei de azi, enzima nu si-a mai dat “shut down” la adulti, evoluand si incepand sa fie activa chiar si dupa copilarie. Un fenomen similar s-a intamplat si in jumatatea nordica a Europei. De altfel, se pare ca in Europa se afla cea mai mare concentratie de persoane care nu sufera de intoleranta la lactoza, spre deosebire de zona Asiei, de exemplu, unde peste 90% din populatie nu mai beneficiaza de prezenta lactazei in organism.
Un articol extrem de interesant pe acest subiect gasiti aici, ce citeaza numeroase studii, cu argumente si dovezi clare ale legaturii stranse existente intre trecerea omului de la calitatea de vanator la cea de agricultor si crescator de animale si evolutia tolerantei la lactoza si la maturitate. Dincolo de aspectele stiintifice, merita citit chiar si ca o simpla curiozitate, fiindca este plin de informatii valoroase, multe din ele noi.
Cu toate studiile si cercetarile insa, inca nu se stie totusi cum a evoluat atat de rapid aceasta gena si cum am devenit multi dintre noi toleranti la lactoza. Se fac multe presupuneri, de la faptul ca laptele, de-a lungul timpului a fost o alternativa mult mai sigura decat sursele contaminate de apa in mediile aride si pana la faptul ca grasimile din lapte ar fi crescut fertilitatea in randul celor care consumau produse lactate, iar cercetatorii tot cauta explicatii privind prevalenta acestei gene mai ales in zona europeana (unde se estimeaza ca traieste mai mult de jumatate din populatia lumii care este toleranta la lactoza in acest moment).
Este interesant totusi cum, intr-o perioada atat de scurta de timp (privind la scara mare in istoria omenirii, 8000 de ani reprezinta putin mai mult de o clipita), organismul uman s-a adaptat intr-o mare masura si a permis acestei enzime sa fie activa chiar si dincolo de perioada copilariei. Este o dovada clara a faptului ca organismul uman are o capacitate uriasa de adaptare la schimbari.
Cat despre mine, desi ma apropii rapid de varsta venerabila de 40 de ani, inca nu stiu daca sunt sau nu intoleranta la lactoza. Recunosc ca nu m-a preocupat acest aspect, fiindca nu sunt o consumatoare avida de lapte, never been. Cu toate astea, ma banuiesc de o mica intoleranta, avand in vedere faptul ca uneori mai mananc resturile de lapte cu cereale lasate de copii dimineata, la micul dejun, si simt cum un pitic mic incepe sa se agite in burta mea. Dar despre asta, pe alta data.
Sursa foto: © Hermann Danzmayr | Dreamstime Stock Photos
