Tot cautand sa imi fac ordine in calculator, am dat peste fotografiile de mai jos, facute acum patru ani de zile si privind chipul super-fericit al unui Raducu care la momentul respectiv avea un an si jumatate, nu pot decat sa ma felicit pentru faptul ca i-am „expus” de atat de devreme la tot felul de experiente. Cu siguranta nu isi va mai aminti cu exactitate de cate ori l-a aruncat ta-su in aer, pe ce plaja eram, cate grade erau in aer si in apa, insa senzatia i-a ramas intiparita acolo, intr-un sertaras al memoriei. Subconstientul sau se va fi imbogatit cu senzatia de zbor si de plutire, senzatia de siguranta, senzatia de iubire, senzatia de placere si bucurie fara limite, toate venite intr-o zi calda de vara, pe o plaja din Grecia.
Abia astept sa i le arat azi cand se intoarce de la gradi :)
