In urma unei mobilizari fara precedent, Ana Maita, Ana Maria Mitrus si alte mame din zona de online si ONG-uri au reusit sa obtina aprobare pentru un protest pasnic impotriva abuzurilor la care sunt supusi copiii, al carui scop principal este transmiterea catre toate autoritatile a mesajului ca nu mai avem deloc toleranta pentru felul in care acestea ignora violentele indreptate impotriva copiilor, aprobandu-le si justificadu-le in mod tacit prin lipsa lor de reactie.
Protestul va avea loc vineri, 8 aprilie, incepand cu ora 17:00 si va astept pe voi toti sa fiti prezenti.
Tinuta in care sunt invitati protestatarii sa vina este ALB si NEGRU – pentru a simboliza faptul ca, in ceea ce priveste agresiunea asupra copilului, nu exista nuante de GRI; legea este clara si ea trebuie sa protejeze copiii impotriva violentei de orice fel.
Pentru mai multe informatii va invitam sa va inscrieti in grupul de FB “Opriti violenta asupra copiilor” si sa dati join la Eventul FB “Protest Pentru Copiii Noștri: Spune Nu Abuzului Din Grădinițe Și Școli!“.
Chiar daca nu sunteti din Bucuresti, puteti manifesta local iar pe linkurile de mai sus veti gasi detalii organizatorice pentru diverse orase.
Felicitari, Ana Maita si Asociatia Mame pentru Mame pentru viteza de reactie si pentru faptul ca ati preluat initiativa si v-ati ocupat de toate demersurile necesare pentru ca acest protest sa fie unul legal.
Da, este nevoie de un protest, atata timp cat dincolo de ratiunea existenta in spatele motivarii instantei in cazul Ioana Neagu – directoarea agresoare a gradinitei Flipper (lipsa unui articol de lege care sa justifice arestarea preventiva), exista o motivare pe trei directii, care nu arata doar hibele uriase ale unui sistem, cat obtuzitatea mentala a celor care sunt pusi sa judece drept (teoretic).
Nu ma leg atat de eliberarea doamnei (as we speak se judeca contestatia depusa de procurori) din cate am inteles-o de la mai multe persoane care lucreaza in sistemul judiciar, cam asta era decizia ce se putea lua in cazul de fata, cat de felul in care instanta a ales sa justifice masura eliberarii.
Preiau aici comunicatul de presa al Salvati Copiii:
„Faptele de violență comise asupra unor copii (cu vârste de 1 an şi 11 luni, 5, respectiv 6 ani) de către Directoarea Grădiniței ”Flipper Garden” au provocat o puternică emoție în societatea românească. Abuzurile prezintă o gravitate extremă având în vedere vulnerabilitatea deosebită a copiilor, nu doar datorită gradului redus de dezvoltare biologică, în cazul unora dintre copii mersul reprezentând încă o provocare, dar și pentru că abuzurile au fost comise în afara cadrului familial, fără posibilitatea de supraveghere din partea părinților, de către persoane care au preluat responsabilitățile lor de îngrijire și educare. La cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, de luare a măsurii arestării preventive faţă de Directoare, instanța judecătorească respinge această cerere ca neîntemeiată şi dispune punerea în libertate a acuzatei.
”Utilizarea formelor de abuz fizic și emoțional în practicile educaționale generează consecințe negative pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copiilor, precum și pentru capacitatea lor de a învăța, consecințe care sunt cu atât mai severe cu cât vârsta copiilor este mai mică (în cazul de față vorbim despre copii de vârstă preșcolară). Grav este și faptul că abuzurile sesizate de către părinți s-au petrecut într-un context și din partea unui adult care ar trebui să aibă rol de asigurare a protecției și siguranței în raport cu copiii.”, declară Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii.
Salvați Copiii nu-și propune să analizeze oportunitatea arestării preventive a agresoarei, însă este nevoită să aducă precizări cu privire la conținutul motivării aflat în totală contradicție cu principiul fundamental al interesului superior al copilului care a condus la o incorectă înțelegere a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului și la neluarea în considerare a unor aspecte elementare de psihologie a copilului. În acest sens, facem următoarele observații:
1. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului este o infracţiune de pericol și nu de rezultat și constă în ”punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul”
Această corectă interpretare nu ar fi condus la punerea la îndoială a existenței agresiunilor comise asupra copiilor. Starea de pericol în care s-au aflat copiii este mai mult decât evidentă, prin simpla vizionare a scenelor surprinse de camerele de supraveghere, prin citirea declarațiilor părinților ori prin ascultarea copiilor. Agresiunile verbale, loviturile repetate, smuciturile agresive, târâtul pe jos, izolarea în spații lipsite de supravegherea unui adult, pasivitatea și complicitatea personalului grădiniței, absența părinților, toate acestea sunt elemente care dovedesc o stare de pericol în care s-au aflat copiii, în orice moment al prezenței lor în grădiniță.
Situațiile relatate de abuz arată inechivoc că fapta penală de rele tratamente aplicate minorului s-a consumat în momentul producerii acestui element esențial al laturii sale obiective, și anume pericolul, apreciere susținută și în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.2 Necesitatea repetabilității faptelor nu trebuie să fie dedusă din pluralul utilizat în denumirile din Codul Penal, așa cum se pare că a concluzionat instanța. Deoarece rubrica leges non est lex, adică „denumirea marginală [Relele tratamente aplicate minorului] a textului incriminator nu-i lege, ci are rol indicativ, ca numele şi prenumele persoanelor, ele nu pot servi nici la restrângerea, nici la extinderea conţinutului normativ al dispoziţiilor din articolul pe care îl definesc”3.
Ceea ce înseamnă că infracțiunea de rele tratamente nu este o infracțiune continuată, faptele putând fi comise și uno ictu, prin executarea unui singur act în măsură să producă punerea în primejdie a dezvoltării copilui sub aspect fizic și/sau psihic.
Mențiunea din motivarea instanței că, în grădiniță, copiilor le-a fost aplicată o ”corecție izolată determinată de o greșeală a minorului” constituie o minimalizare nepermisă a agresiunilor caracterizate prin diversitate și gravitate și o interpretare confuză a faptelor din perspectiva vechiului Cod Penal care folosea denumirea de corecție în legătură cu măsurile de constrângere luate faţă de minori de către părinți, aspect eliminat în noua reglementare, fiind considerat neconform cu conceptul actual de drepturi ale copilului.
Referitor la lipsa calității de educator a acuzatei, invocată în decizia instanței, această concluzie demonstrează încă o dată plasarea magistraților în contextul vechiului Cod Penal care cerea ca fapta de rele tratamente să fi fost săvârșită ”de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare” (art. 306 Vechiul Cod Penal). Noul Cod Penal, în baza căruia se apreciază astăzi faptele Directoarei grădiniței, introduce în cercul subiecților activi ”orice persoană în grija căreia se află minorul”. Astfel, se lărgește acest cerc al persoanelor care pot comite infracțiunea, independent de tipul instituției educaționale, de calitatea oficială ori formală a persoanei fizice care a preluat îngrijirea și educarea copilului.
Acuzația îndreptată împotriva părinților care se fac ”direct responsabili pentru evenimentele ce pot surveni pe parcursul supravegherii copiilor” este urmarea greșelii menționate în fragmentul anterior și constituie un fals argument ce nu poate fi acceptat în procesul de stabilire a cauzalității comiterii faptelor penale. Între cele două situații, alegerea de către părinți a acestei instituții și agresiunile îndreptate împotriva copiilor nu există nicio legătură de cauzalitate care să-i transforme pe părinți în persoane responsabile pentru răul produs copiilor lor. Este o gravă eroare logică de a afirma că, deoarece o faptă (înscrierea copiilor) a fost comisă anterior unei alte fapte (violența fizică comisă în grădiniță), rezultă că prima a fost cauza celei de-a doua. Legea penală este de strictă interpretare, iar principiul caracterului personal al răspunderii penale este fundamental.
2. Motivarea instanței denotă o ignorare a perspectivei psihologice a copilului privind nevoile lui fundamentale de protecție, siguranță și educație pozitivă
Vârsta copiilor este una extrem de fragedă, experiențele abuzive generând consecințe negative nu doar pentru confortul emoțional al unui copil preșcolar, ci pentru întreaga lui dezvoltare cerebrală. Creierul unui copil la această vârstă poate fi afectat de o singură experiență de abuz pentru a asocia persoana și contextul cu ideea de pericol, cauzând o temere continuă cu grave consecințe pentru dezvoltarea lui. Ulterior acestei experiențe, simpla prezență a copilului în acel context, în preajma acelei persoane, fără ca abuzul să se repete, generează în copil emoții de spaimă și alertă.
În al doilea rând, grădinița, și orice alt spațiu de îngrijire organizat legal, este un loc care prin excelență îndeplinește roluri de educație și protecție în viața copiilor; în procesul de pregătire pentru a merge la grădiniță, copiii învață despre acest loc că este unul în care se vor juca, își vor face prieteni și vor învăța lucruri interesante sub atenția unor oameni minunați investiți cu încredere și atașament. În momentul în care gradinița devine teatrul comportamentului abuziv de felul celui întâmplat la grădinița Flipper, ea își pierde valoarea de siguranță și protecție pentru copii, iar ”educatorul” devine, în ochii copiilor, un agresor cu puteri nelimitate. Impactul acestei situații pentru dezvoltarea psiho-emotională a copiilor devine unul major, cu risc crescut pentru dezvoltarea ulterioară a tulburărilor de sănătate mintală (tulburare de atașament, tulburări de anxietate, depresie, tulburare de opoziționism cu provocare, agresivitate etc.)
Un material marca „Totul despre mame” despre abuz:
Campania Salvati copiii, care ruleaza chiar si in ziua de azi, nu mai departe de ieri am vazut clipul pe un post TV si ca de fiecare data mi se strange inima:
Aveti un studiu de 72 de pagini realizat de Salvati Copiii, primul studiu sociologic realizat la nivel national pe subiectul abuzul si neglijarea copiilor.
- 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic* asupra copiilor în familie;
- 63% dintre copii afirma ca sunt batuţi acasa de catre parinţii lor;
*Corecţiile precum „lovitul cu palma” /„urecheala” nu sunt percepute de majoritatea parinţilor, şi într-o anumită masura, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic;
- 20% dintre parinţi apreciaza pozitiv bataia ca mijloc de educatie a copilului;
- 18% dintre copii afirma ca au fost batuţi acasa cu baţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
- 33% dintre copiii sunt jigniti și etichetati la scoala de catre cadrele didactice;
- 7% dintre copii afirma ca sunt batuti de catre profesorii lor
Dincolo de abuzul fizic, peste jumatate dintre parinti din Romania tipa la copiii lor fara sa stie ca inclusiv violenta verbala este un abuz ce lasa urme pe viata.
