Daca deja nu stiti acest lucru, si eu, si Bogdana am absolvit (la diferenta de 4 ani) liceul Sfantul Sava. A fost probabil perioada din adolescenta noastra care ne-a marcat cel mai mult. Eu am ramas din acea perioada si cu prietenii cei mai apropiati pe care ii am. Tocmai din acest motiv, mai ales in ultimii 5 ani, eu si gasca din liceu, de doua – trei ori pe an, incercam sa ne revedem si sa petrecem (la propriu) cateva zile impreuna alaturi de familiile noastre.
Am inceput cu Bucuresti, apoi am continuat de mai multe ori cu Sinaia si Magura. Weekendul care tocmai a trecut a venit randul unei noi intalniri de data aceasta intr-o zona aproape necunoscuta, la Olanesti.
Am ales Olanesti dupa ce am citit despre frumusetea locurilor de acolo, am stat de vorba cu oameni nascuti in zona si care mi-au spus toti ca Valcea este probabil cel mai frumos judet din tara.
Cazarea am cautat-o pe internet, uitandu-ne dupa numarul de camere (aveam nevoie de minim 7), impresiile despre locatia respectiva si bineinteles tinand cont de faptul ca impreuna cu noi sunt cel putin 7 copii de varste diferite si catelul Toto.
Dupa vreo doua zile de cautari am ales pensiunea Casa Vanatorilor. Pensiunea este situata la intrarea in Olanesti si are multe lucruri care o recomanda ca o locatie aproape perfecta pentru petrecerea vacantei. As enumera printre altele – curtea extrem de mare, plina de iarba si la poalele careia curge raul Olanesti, animalele pentru copii (fazani, ponei), locul de joaca amenajat, terasa foarte incapatoare, cele doua locuri pentru gratar, tiroliana si traseul prin copaci (mini park-ul de aventura). Camerele sunt mari, chiar foarte mari si foarte ingrijite si curate.
Cateva minusuri sunt la calitatea/diversitatea mancarii servite (ne-am fi dorit la micul dejun o amprenta mai vizibila a locului), altfel oamenii sunt foarte primitori, dar au un stil extrem de ciudat de a comunica, de o amabilitate cumva fortata.
Una peste alta, ne-am simtit toti bine, copiii si catelul Toto fiind cei mai fericiti, motiv care ne face sa recomandam pensiunea familiilor cu copii. Este o alternativa excelenta pentru aglomeratia de pe Valea Prahovei, iar copiii au nenumarate variante de distractie.
Statiunea Olanesti mi-a adus aminte perfect de statiunile de statiunile anilor ’80 din Romania. Totul pare parca incremenit in timp. Localnicii s-au straduit mult sa schimbe fata localitatii lor, dar in afara de parc nu au reusit mare lucru. Frumusetea locurilor acopera intr-un fel griul hotelurilor de 2 si 3 stele si constructiile neschimbate de mai bine de 40-50 de ani.
Surpriza cea mai mare am avut-o Sambata atunci cand am urcat din satul Cheia pe valea raului cu acelasi nume catre schiturile Iezer si Pahomie si apoi a doua zi catre cabana Cheia.
Am descoperit unul din cele mai frumoase locuri din Romania – parcul national Buila – Vanturarita. Parcul national Buila – Vanturarita este cel mai mic parc national din Romania – aproximativ 4200 ha si a fost creat relativ recent, in anul 2004. Pentru infiintarea acestui parc, repet, dupa mine probabil cele mai frumos din Romania, s-a batut si s-a zbatut o mana de oameni inimosi – Asociatia Kogayon.
Povestea infiintarii parcului Buila – Vanturarita o gasiti aici. Va recomand sa o cititi pentru a intelege ce inseamna pasiunea si dragostea de natura si de munte.
Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii.
Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m).
Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Stevioara (1847 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).
Cheile Cheii, cele pe care am urcat noi sunt doar o parte a parcului national dar cunoscatorii muntilor din Romania spun toti ca sunt unele din cele mai spectaculoase chei din Romania prezentand pe o lungime de peste 1 km cascade, marmite, saritori, pereti apropiati pana la 2 m dar inalti de peste 300 m. Traseul raului pe malul caruia am poposit si noi, copiii au alergat (inclusive prin apa), au pescuit si au cautat soparle, incepe in muntii Capatanii si apoi sapa in calcarele dintre Stogu si Vanturarita. In zona sunt peste 100 de pesteri din care 10 sunt declarate arii protejate: Pestera Liliecilor (Sfantul Grigore Decapolitul), Pestera Arnautilor, Pestera Lacul Verde, Pestera Pagodelor, Pestera din Cheile Comarnicelor (Munteanu Murgoci), Pestera Caprelor, Pestera Rac, Pestera Valea Bistrita, Pestera cu Perle, Pestera Clopot.
In parc exista 19 trasee turistice si este permis accesul cu masina (recomandat 4X4) pe drumurile forestiere principale. In zona exista foarte multe manastiri si schituri. Noi am vizitat schitul Pahomie si am ramas impresionati de frumusetea si linistea locului. Trebuie sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri si sa simtiti pentru a intelege ceea ce vreau sa spun.
Mergeti sa vizitati parcul national Buila – Vanturarita si cu siguranta veti ramane impresionati de salbaticia si frumusetea locurilor. Localnicii spun ca ei nu au cunoscut inca turisti care odata ce au vizitat zona sa nu revina (sau sa nu incerce sa isi caute o casa de vacanta in zona). Noi cu siguranta vom reveni cat mai repede posibil.
