Am fost impreuna cu nationala Romaniei la ultimele doua campionate europene la care a participat, in Belgia si Olanda in 2000 si in Austria si Elvetia in 2008. Am fost pe gardul din peluza Romaniei la meciul cu Anglia din 2000 si am mai stat acolo inca 45 minute dupa terminarea meciului, am suferit in peluza in 2008 cu Olanda atunci cand ei parca ne invitau sa dam golul calificarii si noi nu am reusit.
Am fost la meciurile din campania de calificare, la unele din ele in formula completa impreuna cu toata familia. Suntem suporteri toti cu mic cu mare, sustinem Romania si ne place fotbalul.
Incepand de maine va urma o luna plina de fotbal. Programul integral al meciurilor il gasiti aici si aici si in multe alte locuri pe internet si in presa scrisa.
Vom manca fotbal pe paine, dimineata, la pranz si seara si sper ca vom si sarbatori victorii. Noi am stabilit deja unde vom vedea fiecare meci pe care il va juca Romania, iar eu mi-am promis ca daca vom reusi sa iesim din grupe, voi incerca sa imi fac un cadou de ziua mea o scurta excursie in Franta.
Cu cine jucam, ce jucam, cum arata echipa, cate cruciulite are tata Puiu multi dintre voi stiti deja. Ce nu cred ca stiti este cat de misto poate fi atmosfera de la un turneu final, inainte si dupa meciuri.
Si in 2000 si in 2008 am trait niste momente pe care nu le voi uita niciodata in viata mea. Am vazut coloane intregi de masini pe autostrazile din Austria, Belgia si Olanda cu steagurile Romaniei pe ele. Am vazut orase colorate in galben, am vazut strazi pline de suporteri, piete si terase in care se canta si se striga pentru nationala noastra, am baut multa bere impreuna cu alti suporteri (nu doar romani). :)
Am auzit imnul si cantecele de incurajare cantate de suporterii echipelor rivale (Steaua, Dinamo, Rapid, Cluj, Petrolul, etc.) la unison, cu toata puterea si din tot sufletul. M-am bucurat la goluri, am ragusit si am ramas fara voce, m-am intristat atunci cand nu am reusit sa castigam si absolut de fiecare data m-am intors acasa plin de o energie pe care nu o pot explica in cuvinte.
Imi pare rau ca nu sunt in Franta acum. Am facut aceasta alegere impreuna cu Bogdana, motivele fiind de natura rationala. Presiunea evenimentelor petrecute in Franta in ultimele luni a reusit sa invinga emotia cu care am asteptat (inca) 8 ani pentru o noua calificare a nationalei Romaniei la un turneu final.
De maine incolo insa vom fi conectati cat se poate de mult la tot ceea ce se va intampla in Franta vom striga si vom canta impreuna pentru Romania.
HAI ROMANIA!
