Stefanut are un loc special in inima mea. Este primul copil pentru care m-am implicat intr-o strangere de fonduri de cand am blogul. Eram in martie 2009, acum peste sapte ani de zile, cu aproape doua luni inainte de a-l naste pe David.

Stefanut lupta in continuare zilnic cu boala sa (talasemia) iar drumul este incredibil de anevoios si dureros avand nevoie de transfuzii periodice.

Azi in feed-ul de Facebook m-a intampinat chipul lui, invaluit de aceeasi claie blonda de par care m-a fascinat inca de la primele poze vazute cu el. Stefanut este acum ditamai baietandrul si azi a terminat scoala. Clasa a treia, daca nu cumva ma insel.

Iata-l mai jos pe copilul acesta minunat de frumos si de curajos.

13507251_813199475447059_8311878215833290025_n

Ce e mai important insa, este mesajul care este atasat acestei fotografii si care suna asa:

„Este criza profunda de sange, nu sunt donatori! Eu ca si ceilalti copii in situatia mea avem nevoie de o transfuzie de sange la 3-4 saptamani. Va rog, sa mergeti, sa donati la Institutul National de Hematologie, str. Constantin Caracas nr.2-4, intersectia str.Titulescu cu Dr.Felix, specificand pacientul: Florescu Cristian Stefan si spitalul: IC Fundeni(Pedriatrie-hematologie).Tati a fost azi si a donat! Va multumesc!”

 

Ieri am vazut la Andreea articolul acesta si m-a durut cumplit. Oameni buni, este atat de simplu si de usor sa mergeti sa donati. Nu doar atunci cand aveti pe cineva cunoscut bolnav (Doamne Fereste!), nu doar atunci cand sunt cazuri disperate, ci pur si simplu, in everyday life. Pentru ca asa e normal, pentru ca puteti, pentru ca nu va costa nimic. Ba dimpotriva!

Donati, oameni buni. Donati.

 

Sursa foto